Razboinicul si timpul.

Day 1,390, 11:22 • Published in Romania Republic of Moldova • by Omae One

Razboinicul era batran, desi mandria si lingusitorii sai consilieri ii spuneau contrariul. Insa logica batea mandria cand isi privea ridurile in oglinda.

- Sunt terminat, isi spuse, fara insa a fi sigur ca ridurile si semnele clare ale batranetii inseamna finalul sau ca Razboinic.



Urma ritualul antic al ablutiunii in fiecare dimineata, desi vedea din ce in ce mai putini ucenici , unii ajunsi acum Razboinici, care sa o faca. Nu ii mai certa, "vechile obiceiuri se pierd", isi spunea, desi nimic bun nu a venit sa le inlocuiasca.

Devenea singuratic si retras, bataliile nu il mai incantau ca pe vremuri, Agora unde se dezbateau idei marete era acum plina de fanfaroni si chiar Armata, motiv de glorie odata, era acum o palida umbra a faptelor de vitejie de odinioara.

Razboinicul era batran, insa mandria il impiedica sa admita ca locul sau nu mai era in aceasta lume. Vremea sa trecuse, faptele sale de glorie, cuceririle sale erau acum - daca nu uitate - motiv de distractie in noile grupari armate aparute. Tara nu mai era unita, iar Razboinicul nu mai putea face nimic, vremea eroilor care adunau tara in jurul lor trecuse.

Se privi din nou in oglinda. Batran dar demn. Uniforma curata si fara multe medalii .Un veteran .

Din strada auzi un racnet de racan beat : "M*ie sa le dau la dinozauri" . Zambi.

Era timpul pentru o ultima lupta . O lupta care era mai grea decat toate cele pe care le daduse pana atunci.

Sovai inainte de a inchide usa in urma sa, avu o tresarire - oare nu am uitat ceva? - apoi inchise usa.

Privi apoi lung la cheie, cantarind-o in mana .

*

Hai Sictir !
Omae, Maestru ZEN

============================= asculta RadiOOmae ======================