PR-ul sau necesitatea comunicarii

Day 1,153, 00:53 Published in Romania Romania by belzebut cel crunt

Pentru simplul fapt ca nu stiti sa comunicati cu cei care v-au ales ati dat gres. Modul vostru de a juca in mod restrans, foarte restrans, lasa loc de foarte multe interpretari chiar si in randul celor care va simpatizeaza.

Faptul ca cercul vostru rastrans are o alta viziune asupra jocului nu semnifica ca noi ceilalti trebuie sa va urmam orbeste. Nu este suficient sa spui ca va fi mai mult fan daca vom sta cu capul in jos cat timp eu in prezent ma distrez stand cu capul in sus. Vino si convinge-ma ca daca stau cu capul in jos ma voi distra mai bine decat cu capul in sus si iti garantez ma voi intoarce singur fara sa mi-o ceara cineva.


Ceea ce vreau sa spun este ca pentru a face o schimbare majora trebuie sa creezi un curnet de opinie favorabil acesteia si abea apoi sa purcezi la schimbarea in sine, altfel vei fi perceput ca agresor.

Atata timp cat nu veti sti sa comunicati cu aia multi si profani intr-ale jocului, veti fi perceputi ca si agresori si tradatori in ochii acestora.

Pentru faptul ca in loc sa se discute deschis, majoritatea discutiilor se poarta pe la colturi, in soapta, si doar in cercuri foarte restranse, lasa impresia ca aveti ceva de ascus, iar ceea ce nu poate fi inteles sau explicat este perceput ca fiind malefic si rau intentionat.

Si ca sa vedeti ca nu bat campii aiurea in tranvai am sa va dau doua exemple de comunicarea si ce poate face ea daca este folosita cu cap.

Intr-o cronologie si o redare strict autentica, urmariti, va rog, modul in care mass-media isi schimba opinia si implicit si pe cea a cititorilor sai, referitor la Napoleon si parasirea insulie Elba de catre acesta:

Ziarul “Moniteur” martie 1815:

9 martie “Mostrul a evadat din locul exilului sau”
10 martie «Tigrul s-a aratat la Gap. Trupele avanseaza din toate partile pentru a opri inaintarea lui. El isi va termina mizerabila sa aventura, fugind in munti.”
12 martie “Mostrul a avansat cu adevarat pana in grenoble”.
13 martie “tiranul este acum la Lyon. La aparitia sa spaima a cuprins pe toata lumea.”
18 martie “Uzurpatorul a riscat sa se apropie de 60 de ore de mars de Capitala. »
19 martie «Bonaparte avanseaza in mars fortat, dar este imposibil ca el sa atinga Parisul.”
20 martie “Napoleon va ajunge maine sub zidurile Parisului”.
21 Martie “Imparatul Napoleon este la Fontainbleau”.
22 martie “Ieri seara, Maiestatea sa imparatul si-a facut intrarea publica si a sosit la Tuilleries. Nimic nu poate depasi bucuria universala.”

Si daca asta nu va convins poate va va convinge urmatoarea istorisire:

“Un numar recent din “Le Monde” prezinta adevarul in privinta unei povesti ce a zguduit America cu putin inainte de declansarea operatiei “Furtuna Desertului” impotriva Irakului. Povestea a fost amintita de 6 ori in discursurile sale de presedintele G. Bush, a fost mentionata in raportele lui “Amnesty International” si a determinat convocarea in ianuarie 1991 a unui forum international sub egida O.N.U.

Cand trupele irakieni au invadat kuveitul in august 1990, soldatii lui Saddam Hussein au taiat in maternitati furtunurile de oxigen ce alimentau incubatoarele pentru prematuri. Studenta kuweitiana Nayrah povestete hohotind in lacrimi: “Au scos 22 de copii din incubatoarele spitalui Addan si i-au lasat sa moara pe jos, pe pardoseala”. Concomitent Congresul american pentru drepturile omului, prezidat de John Porter si telespectatorii au asistat la marturiile acestei refugiate curajoase, scapate din infernul kuweitian (ce prefara de teama repesaliilor sa pastreze anonimatul), ei sunt profund impresionati de cele aflate.

La mijlocul anului 1990, cand Irakul incepuse sa amenninte Kuweitul, majoritatea americanilor se dovedeau - conform sondajelor - total indiferenti fata de soarta Kuweitului. Dar cand, la 17 ianuarie 1991, incepe eliberarea emiratului, sondajele dovedeau ca intre 80 si 90 % dintre americani sustineau interventia Statelor Unite in Irak. Aceasta fantastica rasturnare a opiniei publice din SUA este in mare opera celei mai mari agentii de relatii publice din SUA, Hill & Knowlton.


Cercetarile facute acum de un documentarist canadian, Neil Doherty si publicate in revista americana “Harpers” arata sa firma Hill & Knowlton a primit 10 milioane de dolari de la asociatia “Citizen for a free Kuweit” (compusa din membri ai guvernului kuweitian si cativa inalti fuctionari americani) pentru a prezenta in mod favorabill poporului american cauza kuweitiana.

S-a dovedit ca zguduitoarea studneta Nayrah nu era refugiata, ci doar fica ambasadorului Kuweitian din SUA, Nasir Al-Sabah. Ea interpreta in fata camerelor TV un rol bine pus la punct de reprezentatii agentiei, iar povestea cu incubatoarele era complet inventat!”


NU vreau sa fiu inteles gresit, nu militez pentru minciuna si manipulare, ba din potriva, dar vreau sa demostrez ca puterea cuvantului joaca un rol esential in politica, chiar si in lumea asta virtuala, iar cine nu stie sa se foloseasca de ea de cele mai multe ori mai devreme sau mai tarziu va pierde.


Acest articol este o reactie la articolul urmator: http://www.erepublik.com/en/article/pacea-musonica-un-mason-vorbeste--1638019/1/20