Join the new world

Sunt săraci ce din a lor pâine
ar creşte cu drag un câine
ce-i prea mic şi abandonat
la trotuar în trafic mare
fără hrană şi apărare.

Nici nu ştie ce e viaţa,
o ştia doar pe mama,
ce-i da lapte şi-l spala,
încălzea şi apăra.

Acum stă lângă ai lui fraţi
zgribuliţi şi îngheţaţi,
lângă gard privind cu teamă
zarva mare de pe stradă,
paşii grăbiţi îi sperie
şi a lor mamă aici nu e.

Nu ai cum nimic să nu simţi
pentru trei căţei micuţi.
Şi când stai să te gândeşti
că asta fac destui cu pruncii
le dă viaţă şi-i aruncă.

Gânduri negre începute
năvălesc, tristeţe aduc
dar privind către cei trei
văd că-n lume asta mare
sunt şi alţii ce-s...altfel.

Un tânăr şi un bătrân,
săraci,slabi, prost îmbrăcaţi,
trag cu greu un cărucior
încărcat cu peturi goale.

Ochii lor cercetători
strada o străbat încet
Ei sunt cei ce strâng de jos
ce aruncă fără jenă
a-i destui ce-s prost crescuţi.

Când zăresc trei mogâldeţe,
zgribuite, speriate,
râd se apropie şi-ncet
blăni măicuţe mângâie.

Ghemotoace inocente
habar n-au nimic din lume
însă mâinile murdare
fericire brusc la dă.
Dau din coadă şi-i miros,
le e foame, frig şi sete.
Şi micuţi cum sunt cei trei
simt în omul amărât
sufletul şi mila lui.

N-au tăria de-a pleca
şi-ai lăsa a morţii pradă,
sus îi urcă pe cei trei,
sus pe peturi şi au plecat.

Amărâţii ăştia doi
îşi împart codrul de pâine
cu familia ce-o au
şi cu trei căţei orfani
ce lăsaţi în locul acela
maşinile i-ar fi călcat.




✻ MB