Join the new world

Zăpăceală de oameni la intrarea în supermarket, intră şi iasă mereu. Un nene înalttttt şi solid duce în mâini 2 baxuri cu doze de bere, de la maşina parcata lângă intrare. Piticuţul se fereşte din calea lui. Nu o poate face la fel de rapid şi un batrânel aflat lângă uşile care se închideau şi se deschideau în ritm ameţitor.
Nenea cel solid îl înjură și balansează un bax înspre bătrânelul care se retrage speriat lângă vitrina magazinului, dar din cauza gestului prea brusc se împiedică și alunecă din picioare la baza ei.
Oamenii trec, intră și iasă- nimeni nu vede - au însă de lucru cu piticuțul care s-a oprit exact in mijlocul șuvoiului.
Cu prețul unor înjurături, ajunge lângă bătrânel și îi intinde mâinile amândouă, acesta le privește speriat, printre bobițele care ii umezesc ochii.
Lasă-mă să te ajut, taică. Cu ezitare, acesta întinde un braț și apucă palma piticuțului, care-l ajută sa se ridice. Cotrița meaaa, rostește jeluit, căutând cu privirea speriată lângă el. Se luminează apoi la față, cand ochii întâlnesc coșul de nuiele împletite, pe care piticuțul nu-l observase până atunci. De el se împiedicase bătrânelul când se ferise din calea baxului de bere.
Cu trupul tremurând, se mai retrage câțiva pasi, cu spatele lipit de vitrină. Iartă-mă, doamnă, io’ nu-s de aici, io’ n-am vrut să supăr pe nimeni… De unde ești taică? De la Sântana. Și pe cine aștepți ? Moartea, doamnă, pe ea o aștept… Nu vorbi așa taică, că-i păcat, e Săptamâna Mare. Cum sa nu zic așa, doamnă? Mi-e și rușine să spun… Spune, taică- poate te pot ajuta cu ceva. Departe-i Gara, doamnă? Cam departe, taică, a doua stație de tramvai, de aici. Vezi clădirea aia mare- este Stadionul, dacă iei tramvaiul de aici, nu cobori la prima stație , care-i Autogara, ci la următoarea, chiar în fața Gării. Vai doamnă, departe-i Gara- da’ birui io’, m-așteaptă baba, trebuie să ajung acasă.
De unde vii, taică? De la Spital. M-o’ lăsat dom’doctor să plec acasă, să nu fie baba singură de Sărbători. D’apoi, cand am vinit , m-o dus Salvarea, amu’- m-or duce picioarele… Taică, e prea departe, n-o să poți sa ajungi pe jos, mai bine iei tramvaiul. Nu pot doamnă, bani’s numa’ pentru biletul de tren. Bine, taică, cum socotești dumneata.
Doamnă, rogu-te ceva, să mă ierți că îndrăznesc… Spune, taică. Rogu-te, uite, să cumperi la baba mea niște bomboane, că nu mă pot duce cu mâna goala la ea, îs’ Sărbătorile.
Cu mâinile tremurânde, scoate din buzunar o batistă legată cocoloș și chinuindu-și degetele, desface nodurile și îi întinde hotărât piticuțului cele 2 bancnote verzi de 1 leu… sa iei de toți bomboane, rogu-te.
Piticuțul meu, abia stăpânindu-și bobițele, ia bancnotele. Așteaptă-mă, taică, iau bomboanele și mă intorc imediat. Te aștept, doamnă- și mulțumesc frumos dumitale.
Piticuțul intră în Alimentara și privește zăpăcit rafturile multicolore. Și umple coșul cu bomboane și altele. Se grăbește spre casă, plătește, și între timp îl caută din priviri pe bătrânel. Era tot acolo unde îl lăsase, lângă intrare. Cu plasa plină, se îndreptă spre el. Uite taică, am luat. Doamnă, da’ cum ai luat atâtea? ? ? S-au ieftinit, taică, așa că am luat cât am putut, rău am făcut ? N-ai făcut rău, doamnă, parcă o văd pe baba cât s-o bucura.
Taică, și io mă duc către Gară, dacă vrei, te ajut cu bagaju’. Mulțumesc doamnă, da’ nu vreau să fiu povară . Haida taică, e Vinerea Mare, doară te grabești acasă. Așa-i doamnă, am tren, trebuie să ajung la Gară. Piticuțul meu apucă coșul de nuie, pune în el plasa cu ,,bomboane” și cu cealaltă mână sprijinindu-l pe bătrânel, se îndreptă amândoi spre stația de taxi. Cu greu, bătrânelul reușește să se așeze pe banchetă. La Gară, va rog și mașina pornește. Pe drum, bătrânelul privește cu uimire clădirile ce aleargă pe lângă ei. Ai avut dreptate, doamnă, lung e drumul către Gară. Taxiul intra în parcarea Gării. Pasagerii coboară, apoi intră in holul imens. După ce-i ia bilet, piticuțul îl însoțește pe peron. În câteva minute ajunge și trenul. Sărbători fericite, taică. Să spui și babei. Să-ți de-a Dumnezeu sănătate, doamnă. Sărbători fericite să ai, cu toți ai tăi. Bătrânelul urcă scările vagonului ajutat de câțiva tineri, cu ochii păzind coșul de nuiele.
Și apare apoi la fereastra vagonului. Doamnă, da’ n-ai zis cum iți zice… însă vorbele abia i se aud de șuieratul trenului… Dani, taică. Trenul însă se pornise, piticuțul meu știe că nu i-a mai auzit nimeni rostirea…

Sărbatori Fericite, tuturor !