Pierzand am aflat ce-am avut fara sa stim

Day 2,255, 10:24 • Published in Romania USA • by Joerx
Acest articol este o modesta tentativa de participare la concursul http://www.erepublik.com/en/article/concursul-de-arte-liberale-editia-a-vi-a--2365215/1/20

Cer scuze cititorilor pentru neindemnare.

***
Privea printre gratiile de otel la paznicul sau. Ochii nu-l mai ajutau ca altadata, personajul odata clar in uratenia lui nemarginita ii aparea acum ca o silueta de nedeslusit. Percepea mai mult din experienta privitului cu ura de mii de ori figura LUI, a paznicului de fiecare zi, cu acelasi mers alene, putin leganat si niciodata perturbat in ritmul sau.
De cate ori nu se imaginase facandu-i rau paznicului sau. Cum i-ar fi smuls inima din piept, cum i-ar fi scos ochii cum ar fi muscat din fata lui rupand cu dintii bucati de carne … visurile de zi cu zi.
De n-ar fi facut GRESEALA, acea greseala fatala care il costase libertatea, cate regrete, cate furii pe sine insusi. Inca isi mai amintea, desi parea un vis acum, vegetatia, arborii seculari, ploaia pe care nu a mai simtit-o de mii de zile. Tanar fiind obisnuia sa se ascunda de ploaie, nu-i prea placea, dar acum narile sale inca se mai umflau inspirand cu putere aerul, doar la gandul mirosului de vegetatie uda dupa ploaie, de n-ar fi facut acea greseala… GRESEALA.
Fusese stapan absolut, ultimul din neamul lui. Era de ajuns sa se afiseze in toata maretia sa ca toti fugeau din calea sa tremurand. Iar el era tanar si in putere, lumea-i statea la picioare iar parca lumea era prea mica pentru el. Cutreiera in lung si in lat oriunde vedea cu ochii si nicaieri nimeni nu indraznea sa-i atina calea… era LIBER.
Acum puterile-l lasasera, o viata intre gratiile de otel, prea multa ura, prea multe remuscari, prea mult tanjind dupa ceea ce avusese si pierduse. Nu mai putea sta in picioare si nu mai auzea de mult. Doar ochii ramasesera cei al tanarului fara griji si fara competitori. Privirea il cam lasase dar focul ce izvora din ochii sai ramasese acelasi de demult, nu-si mai amintea de cand, asa de mult trecuse dar chiar si daca acum ii parea doar un vis STIA ca odata fusese liber.
Ce timpuri! Ce putere!
Cu un ultim tipat pentru libertatea candva avuta si pierduta, cu un ultim raget, tigrul inchise ochii pentru ultima oara. O alta cusca deveni libera.

***

O productie Joerx. Toate drepturile rezervate