Pian

Day 1,545, 05:53 • Published in Romania Romania • by kittenmiau
Song to play
Lăsându-mi degetele să pășească pe treptele ce alternează în nonculori, m-am delectat cu sunetele ce răsunau în cameră. Nu știu dacă eram eu cea care cânta, dar planam deasupra realității în dansul simțurilor, al vizualului inexistent. Al sentimentelor închise ce acum se bucură de câteva clipe de libertate. Își plâng izgonirea, ignorarea, își cheamă existența și mă roagă să le primesc, să le alin.

Cum aș putea, copii gingași, să nu vă îmbrățișez, aici, departe de ochii lumii? De ce nu și afară? Vedeți voi, lumea este prea dură pentru fragilitatea voastră, numai inspirul aerului de afară v-ar sângera pielea, v-ar sfâșia bluza, v-ar dezacorda bătăile inimii. De ce ați vrea să cunoașteți o astfel de lume?

Eu vă păstrez aici, departe, intacți, vă alin cu vise, vă plâng neînțelegerile, vă bucur cu joaca iluziei. Aici, la ”noi”. Sunteți visele niciodată împlinite, speranța morții și lumina depărtării, plapuma pașilor, zidul reversului și vă iubesc!

Îmbrățișați-mă înapoi, rostogolindu-vă pe obrajii mei, gâdilându-mi mâinile, ce vă poartă în călătoria sunetelor trăirilor și universului nostru. Jucați-vă cu hainele mele, coaseți fisurile de afară, dezinfectați zgârieturile și cicatricile, șoptiți-mi și eu voi face la fel.

Iar când lumina cerului vi se va părea mai frumoasă decât cea care treptat se va stinge, vă voi lăsa să zburați spre note muzicale mai dulci ce vă vor ascensiona mai sus decât am făcut-o eu. Dar până atunci… Vă iubesc.