Join the new world

Pentru țară și popor, mobilizat,
Ești antrenat ca să devii soldat.
Îți spui că o să fie simplu, ușor
Și dacă vei muri va fi de dor.

De când ești adus pe front.
Devii instant un simplu om.
Tu vrei să te afirmi în fapte,
Dar tu oferi durere, moarte.

În război nu există dreptate,
Cadavre sute zac în uitare.
Azi viu, mâine poate nu,
Norocul e singurul tău atuu.

Mitraliere scânteiază cerul în zare
Negru-cenușiu se aprinde și moare.
Mii de tunuri dau cadență morții,
Din disperare nu poți să te abții.

Ucizi, te remarci în glorioase fapte,
Dar psihic tu cedezi mereu aparte.
Nu te poți încrede în acest joc dictat
Unde învingătorul scrie istoria, de fapt.

Nu există onoare sau valoare.
Toate se transformă în oroare,
Disperare, frică, curaj clandestin,
Nebunie, speranță, adrenalină, venin.

Dar tu de unde știi că te întorci viu?
Tu crezi c-o să ai șansa în viață să ai un fiu?
Să fie ca tine, să lupte la fel, în război
Și apoi ucis de inamici cu ochi reci și goi?!

Rămâi cu un șoc etern din război.
Coșmaruri noaptea; tu transpiri șiroi.
Cei uciși îți apar ca un ecou mereu
Îi vezi cum mor și te separi de Dumnezeu.

O nouă dimineață, altă luptă,
Totul în jurul tău se prăbușește stâncă.
E iadul oare? Dar nu te poți gândi.
În amintiri te-afunzi și nu mai poți vorbi.

Privești încă o dată viața cum se scurge
Și vezi cum de la rană destul sânge curge.
Totul se liniștește, amuțești, adormi.
Te desprinzi din corp să vezi cum mori...