Pe sub castani, în zi de furtună...

Day 1,032, 12:52 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Danaos

Când eram gata sa jubilez că în sfârşit s-a revenit la obişnuita atmosferă destinsă de după alegeri (presa arăta atât de curată şi de nevinovată, încât ai fi zis că toţi lupii au fost mâncaţi de oi), când eram gata să las această zi (încă) frumoasă de toamnă să treacă liniştit, fără să am de ce să mă amestec, şi când mă lăsasem să cad singur în reverii, am fost deodată adus cu picioarele pe pământ de declanşarea unui nou şi totodată vechi război: ruso-moldovenesc.

Din păcate nu sunt la curent cu realităţile (triste) ale Basarabiei de azi, şi nici măcar nu sunt încă pe deplin edificat cu noul mers al lucrurilor din eMoldova, dar, pe baza a ceea ce am trăit înainte de unire, şi pe baza a ceea ce mi se pare că observ acum în presă, cred că pot să trag câteva concluzii, fără a avea, evident, pretenţia că sunt obiectiv, ci dimpotrivă.

Cel care a scos la lumină noul arsenal de luptă, şi s-a declarat pe faţă conducător al noii mişcări anti-româneşti, este tânărul SergiuSky. Înainte un băiat muncitor, cu multe iniţiative (mai mult sau mai puţin private), cu un caracter tenace, şi un elan de tânăr luptător, a ajuns deodată în postura de a-şi dori mai mult pentru el şi pentru comunitatea din care se revendică (am numit-o pe cea rusă), fără a ţine cont de realităţile existente.

Într-o eMoldovă majoritar românească (nu vreau să fac distincţie între cei nativi şi cei veniţi), a încerca să-l impui aproape cu forţa pe un membru al comunităţii rusofone, în speţă Michaell Fornok, în postura de preşedinte, şi, deci, conducător al ţării, mi se pare de-a dreptul hilar. Şi asta nu pentru că respectivul n-ar putea conduce sau n-ar fi, probabil, un bun "patriot", ci pentru că are un trecut atât de dubios, încât oricine aude de numele său face spume la gură.

După ce luni de zile respectivul personaj nu a catadicsit să scoată vreun un cuvânt în presă (nici măcar în limba lui), şi după ce la toate acuzele (mai mult sau mai puţin reale) de mare posesor de clone nu a făcut niciodată (din câte cunosc eu) vreo dezminţire, fie şi formală, a ajuns de curând să candideze, cu şanse foarte ridicate, la preşedinţia tării. În aceste condiţii, oare cum îşi închipuie dumnealui, şi echipa din spatele dumnealui (mai mult sau mai puţin reală) că va putea fi vreodată acceptat de comunitatea adversă?

Nu sunt nici pentru o extremă, şi nici pentru cealaltă. Sunt pentru consens. Îmi doresc o comunitate şi nu un câmp de bătaie. Vreau să văd oameni cu haz, nu figuri încrâncenate. Vreau să glumesc, să deschid (dacă voi mai avea destulă ambiţie) Iunionul, să mă plimb pe sub castanii lui Alcide, să o scot pe Queen la o terasă şi să-i duc în dar pisoiul ăla care acum trebuie să fi făcut ochi.

Vreau să revin cu plăcere în "ţara mea de vis", şi nu să mă tem că unul sau altul dintre voi mă va terfeli prin tină, numai pentru că gândesc altfel. "Cine nu-i cu noi e împotriva noastră!", sloganul folosit de amicul nostru Omae, nu m-a făcut fericit. Şi dacă m-am raliat lui nu a fost pentru că n-am vrut să fiu împotrivă, ci pentru că am ştiut că în spatele vorbelor dure se găseşte un om şi un program, care pot crea ceva înainte de a distruge.

Într-un război (fie el şi fictiv) nu are nimeni niciodată de câştigat, ci din contră. Acum depinde cât vreţi voi să pierdeţi. Însă, după mine (şi după omul înţelept din popor), cine seamănă furtună culege... ce rămâne după. Adică, nimic!