Parcursul politicii eRomâneşti - Anexa 1: Declinul Partidului Liberal

Day 997, 00:15 • Published in Romania Romania • by James Parker
Salutare tuturor,

Îmi cer în primul rând scuze pentru aparenta mea inactivitate din ultimul timp, e complicat să te menţii mereu în priză, însă odată cu saptămâna trecută, am reuşit să recuperez tot ce am ratat. Nimic în mod special; după părerea mea, totul a rămas la fel. Cu toate operaţiunile militare supertacticizate din care au înţeles ce era de înţeles nici 5% din populaţia activă a României, cu toate încleştările diplomatice, care normal se duc în spatele cortinei (că la externe domneşte ghilda puterii; oameni noi, banc bun), cu toate inovaţiile economice, care aduc paraua în buzunarul cui trebuie, jocul în ultimul timp nu mi-a mai spus nimic. Dar parcă cea mai afectată arie rămâne modulul politic. Unde sunt ambiţia, munca, miile de mesaje trimise zilnic prin Comitetul de Întâmpinare, scandalul, furtul, calomnia, proiectul gândit, înfruntarea, unde sunt toate astea ? Politica eRomânească e în cădere liberă şi nu de ieri de azi, ci de luni bune. Explicaţie va fi împărţită pe capitole, sunt mulţi factori determinanţi, multe erori grave şi normal multe necunoscute, dar cu siguranţă, sper ca puţinii care citesc aceste rânduri să se gândească măcar câteva minute la tot ceea ce se putea şi poate cine ştie, încă se poate schimba.

Anexa 1: Declinul Partidului Liberal


Mă gândesc să încep cu cea mai mare grupare dintre toate, nu neapărat cea mai influentă, dar cu siguranţă cea mai mare. După prăbuşirea colosului UGD, PL a preluat detaşat conducerea pe scena politică a României. A fost o conjunctură exploatată perfect de liderii liberali de la acea vreme, un vid de putere acaparat instantaneu de nişte oameni cu o viziune clară şi sănătoasă asupra unei strategii de viitor. Am recreat în gând de nenumărate ori scenariul respectiv şi răspunsul liberal mi s-a părut implacabil. Acum însă, după luni bune de glorie, PL este în cădere liberă. După mandatul dezastruos al lui ILDottore, (nu vorbesc despre ce a făcut sau n-a făcut, vorbesc despre impactul pe care l-a avut asupra imaginii PL) gruparea are de-a face cu o coaliţia pusă excelent la punct, de îndrăzneala unei Matza proaspătă, capabilă şi muncitoare, care se impune decisiv în alegerile prezidenţiale, bătând astfel ultimul cui în butoiul actualei generaţii PL. Generaţie care promitea multe, oameni ambiţioşi şi cu capul pe umeri, oameni care promovaţi şi instruiţi corespunzător, ar fi alcătuit actuala conducere a ţării. Însă marea greşeală a acelei conduceri PL a fost lipsa de continuitate. Nu poţi să faci muşchi dacă laşi pe alţii să ridice greutăţile, nu poţi să spui că antrenezi noua generaţie dacă nu-i laşi să facă nimic (aviz Corpului Diplomatic şi rapoartelor extrem de utile de care noii ambasadori sunt imediat scârbiţi şi plictisiţi).



Ruptura s-a produs subit şi deşi se putea evita prin promovarea tinerilor în poziţii cheie sub consilierea celor cu experienţă, s-a ales calea sigură, lipsită de necunoscute, adică promovarea dinozaurilor în toate cele 3 alegeri ale lunii. ILDottore reuşeşte să învingă pe Alex Crăciun şi odată cu el, coaliţia UGD – eLAM – Matza. PL câştigă puncte serioase la imagine, însă lipsa de activitate şi răspuns a Doctorului oferă ocazia unui contra atac. Alpho este următorul candidat din partea coaliţiei, iar PL optează logic pentru Griss0m, care însă nu este susţinut de eRBP (vechea poveste cu una ţie, una mie). Pierzând alegerile la o diferenţă mică ce-i drept, PL se confruntă cu o criză a liderilor şi susţine un tânăr la şefia partidului. Cu un proiect solid numit Academia Liberală, Alex Calance câştigă detaşat neavând un contracandidat serios (au mai existat factori care au schimbat cursul acelor alegeri, însă nu fac subiectul prezentului articol... prietenii ştiu de ce). Mergând în continuare pe şirul poveştii, lovitura de graţie pentru PL a fost scrutinul pentru Congres din iunie 2010, gruparea nereuşind să obţină decât 12 mandate, la egalitate cu UGD, fiind astfel depăşiţi numeric de coaliţie. În luna iulie Adiemus câştigă alegerile pentru şefia partidului fiind singurul candidat, însă după un start furtunos, nu reuşeşte să obţină decât 11 mandate în Congres, cu 3 mai puţine decât UGD. Pe 2 (sau 3) ale lunii, Adiemus îşi dă demisia subit, urmând ca smif să preia conducerea grupării până la următoarele alegeri. Acesta din urmă, ia o decizie pe cât de controversată, pe atât de importantă pentru declinul politicii eromâneşti. Smif acordă susţinerea PL pentru următoarele alegeri prezidenţiale lui Victor Petrescu, nerespectând (din câte se pare) curentul de opinie din PL care îl dorea pe Open_minded. Astfel pentru prima dată după mult timp, PL formează un Guvern Naţional împreună cu toate celelalte partide importante din România, marcând astfel ridicarea la putere a următorului colos, UGD.

Îm mare, aşa s-au petrecut lucrurile, însă având în vedere legăturile mele din trecut cu Partidul Liberal, am ales să nu vorbesc despre anumite subiecte sensibile din sânul grupării, încercând să rămân cât se poate de obiectiv şi mai mult, să ofer o privire de ansamblu asupra greşelilor comise, greşeli care nu trebuie repetate de niciun alt partid.

Vă mulţumesc ! În zilele următoare urmează Anexa 2: Ascensiunea Matza

James Parker

P.S. Din motive tenebroase şi mistice nu pot pune size articolului. Îmi pare rău ...