Join the new world

Anul I, Numărul XXVIII (Ziua erepublik: MDCCCLV)

Sfârşit de noiembrie într-un oraş aflat în interiorul unei depresiuni, ceea ce făcea ca frigul să fie pătrunzător, în ciuda soarelui care îşi făcea simţită prezenţa în miezul zilei. Mulţi oameni se îndreaptă spre cimitir fiind una din zilele când, mai mult de gura lumii şi a vecinilor, decât din curate simţăminte pentru cel decedat, se fac pomeni “întru memoria celor plecaţi dintre noi”.

La poarta unuia din cimitirele oraşului, doi tineri, un băiat şi o fată, îmbrăcaţi în negru şi cu o figură destul de îndurerată împart cruciuliţe aurite celor care intră printre morminte. Evlavioşii sunt plăcut surprinşi, iau cruciuliţele şi multumesc celor doi rostind un "Dumnezeu să-l ierte" gândid că fac pomană pentru vreo rudă de curând decedată. Unii le bagă în buzunar, alţii se gândesc că le vor sfinţi la slujba la care vor participa. Cei mai mulţi dintre ei însa, le pupă sperând să le aducă noroc.

- ‘Tu-i crucea mamii voastre! se aude în apropierea bisericii din cimitir. Nici aici nu scăpăm de voi!

Din greşeală a scăpat cruciuliţa care s-a desfăcut, în interior lăfăindu-se poza unuia din candidaţii de la alegerile parlamentare de la începutul lunii decembrie.

- Lasă, maică, că e bună şi asta! zice o babă care o ţine în mână ca pe un lucru sfânt. O s-o duc acasă şi o pun lângă celelalte pe care le am.