Join the new world

Anul I, Numărul XVIII (Ziua erepublik: MDCCLXXXIV)

Lîngă acelaşi centru comercial din prima poveste este şi un parc refăcut relativ recent (vreo 6-7 ani) cu fântână arteziană, câteva zeci de bănci, ronduri cu flori etc. Atunci când afară este soare, parcul este plin, mai ales de părinţi care îşi scot copiii mici la plimbare, copii fascinaţi de jeturile de apă ce răsar din pământ.

În apropierea uneia din bănci - nici una nu mai era liberă - s-a proptit de un zid un tătic ce împingea la căruciorul în care, cu ochii mari gata să absoarbă tot, stătea un copil de aproape 2 ani.

- Ia să vedem noi ce ne-a pregătit mami pentru plimbarea asta! spune tatăl în timp ce puştiul se uită cu interes la paharul cu capac pe care va urma să-l ţină în mână în curând.

Se uită în pahar şi vede boabele verzi aranjate frumos, numai bune de mâncat.
-'truguri! exclamă puştiul şi începe să ia una câte una, să le spargă între dinţi primind cu zâmbetul pe buze dulceaţa de Chasselas d'ore.

Tatăl îi zâmbeşte aşa cum a făcut-o în ziua când l-a ţinut în braţe, mângâindu-l pe creştet.

Copilul mai ia o boabă, dar tatăl îl dojeneşte uşor:
- Ia numai câte una, mestec-o bine şi după ce ai înghiţit mai iei alta.

Copilul se uită cu interes la el. A mai auzit placa asta de multe ori, dar tot cum a vrut el a făcut.

Se uită în pahar, ia o boabă şi i-o întinde tatălui.

- Mulţumesc, îi spune acesta, dar mănânc-o tu să te faci mare.

Copilul e ascultător şi, ca un magician, face ascunsă boaba printre dinţii care de câteva ori i-au dat bătăi de cap. Se uită şi mai atent la boabe şi mai alege una. I-o întinde iar tatălui care încearcă să refuze din nou. Dar copilul insistă şi nu îşi mişcă mâna până când nu îşi hrăneşte tatăl.

Un zâmbet asezonat cu gropiţe îşi face apariţia pe faţa lui parcă spunân😛 "Na, că îţi dau şi eu să mănânci, nu numai voi mie"