O parte din România (11)
Prim Imperator
Anul I, Numărul XXXIX (Ziua erepublik: MDCCCLXXXI😵
Sosită la cabinetul medicului de familie, o tânără mamă, însoţită de fiica ei de 5 ani, intră în salonul de aşteptare, unde şase persoane stăteau liniştite să fie consultate. Dă bineţe, aşa cum a fost învăţată, apoi întreabă:
- Cine e ultima persoană?
Nici un răspuns nu vine către ea, aşa că se aşează cuminte pe unul din scaunele rămase libere. La un moment dat, uşa către cabinetul propriu-zis al doctorului se deschide şi pacientul care se afla acolo, iese triumfător cu reţeta în mână. Tânăra mamă se ridică şi dă să intre, când o bătrână sare ca arsă:
- Dar cum intraţi dumneavoastră înaintea noastră, doamnă? Doar aţi venit după noi.
Tânăra se întoarce spre bătrână şi îi răspunde calm:
- Când am venit am întrebat cine e ultima persoană şi nu a răspuns nimeni. Normal mi se pare să intru eu.
- Nu ştim cine e ultima persoană, vine răspunsul senin al bătrânei.
- Şi atunci cum ştiţi care persoană trebuie să intre?
- Ei, intrăm şi noi aşa pe rând, că doar nu ne grăbeşte nimeni.
Comments
🙂
Mda. Există totuși speranță! 😮)
adevarat🙂
Speranţa există întotdeauna, Gooffree! Depinde însă de unde o priveşti! 🙂
E amuzanta faza pentru ca e inspirata din realitate. (:
Nu e inspirată, Real Vasi, e chiar realitate! :😁