O parte din România (1)

Day 1,783, 04:59 • Published in Romania Romania • by Prim Imperator
Anul I, Numărul XVII (Ziua erepublik: MDCCLXXXIII)


În apropierea unuia din centrele comerciale ale oraşului, fără a avea vreo autorizaţie de vânzare, câţiva "comercianţi" îşi etalează pe lespezile de marmură ale părculeţului care stau să se desprindă , diverse obiecte pe care doresc să le vândă: de la casuri de mână care nu mai funcţionează, la cărţi cu coperţi uzate şi pagini lipsă, tranzistoare pentru aparate vechi de radio, pipeteni cu dinşi lipsă, ghivece de flori ciobite, şuruburi ruginite şi câte şi mai câte.

Se înserează, şi doi dintre bărbaţii care au stat pe "meterezele" comerţului încep încet-încet să-şi strângă marfa pentru care nu au găsit muşterii, în geamantane vechi şi ponosite. Halbele de la terasa de lângă ei le fac cu ochiul, dar banii strânşi peste zi nu le ajung pentru o răcorire a gâtlejului aşa cum ei consideră că merită.

Unul dintre ei e mic de statură, slab, cu barba nerasă de câteva zile. Adidaşii rupţi nu par să îl deranjeze deloc, iar haina albastră din velur care are un petic alb în cot stă pe el foarte lejeră semn că nu a fost croită pentru el.

Celălalt, un domn în vârstă, care pare să fi muncit ani îndelungaţi la una din întreprinderile comuniste ale oraşului, acum închisă şi transformată în cartier de vile, este puţin mai rotofei, dar brazdele adânci de pe faţă îi trădează grijile cotidiene.

De cei doi se apropie o femeie destul de corpolentă, cu o căciulă portocalie cu câteva dungi albastre pe cap. Faţa buhăită, cu pete roşii pe obraji, te îndeamnă să o categoriseşti ca fiind una din "scursurile societăţii". Se aşează pe una din lespezi în dreptul bărbatului slab care, în momentul în care a văzut că femeia s-a apropiat de el, a luat de pe masă banii strânşi peste zi şi i-a băgat adânc în buzunar.

- Nu-i băga aşa repede în buzunar, îi spune femeia pe un ton răstit, că tre' să-mi iau ţigări.

Bărbatul slab se conformează şi pune iar banii pe masă privind-o cu ură pe femeie.

"Colegul" său de comerţ îşi închide cu un clic, ce răsună destul de tare în liniştea care se lăsase lângă ei, cel de-al treilea geamantan. Reuşeşte cumva să se împovăreze cu toate cele trei geamantane în care îşi ţine averea şi se îndreaptă spre staţia de autobuz.

-Seară bună vă doresc, le spune celor doi, în timp ce femeia îşi aprinde ultima ţigară din pachetul pe care îl aruncă fără jenă pe jos. Ar vrea să îi urască pentru ceea ce sunt, dar nu are rost. Mâine, lespezile de marmură îi vor găzdui din nou.