Noi, nu doar Andrew McWilliams

Day 500, 01:16 • Published in Romania Romania • by Andrew McWilliams

Vreau sa imi cer scuze fata de userul Titu Maiorescu – am crezut si inca mai cred ca era o optiune mult mai buna, mai experimentata decat cea de fata, si este si vina mea ca nu am putut sa o impun in negocieri.


Ma numesc Andrew McWilliams, am 6 luni de joc si 5 dintre acestea le-am petrecut in Romania “unuia” sau “altuia”, in “viziunea” unuia sau altuia. E dificil de realizat daca am mers intr-o directie buna sau una gresita, din moment ce nu am incercat si altceva. Aceasta „poteca de aur” a fost batatorita deja, drumul e monoton, viziunile sunt himere – parghii (economice, fiscale, monetare, militare etc) eficiente, planuri de stimulare, birouri de comunicare, expansiune teritoriala, imperialism (militar, economic), academii, toate au sunat bine in teorie, pentru ca in practica s-au dovedit fie promisiuni fara acoperire, fie actiuni cu prea multe consecinte neprevazute.

Ce va pot propune? O Romanie atat a mea, cat si a ta, a lui (link to random dude), a ei (link to random dudette).; o Romanie a noastra. Nu sunt absurd; logic ca vor exista si Gica-contra, cum la fel de logic este ca nu-i vom putea multumi pe toti sau ca nu vom putea incorpora toate ideile. Vom incerca sa va ascultam pe cat mai multi dintre voi. Romania poate fi si asa cum o vede Adiemus, asa cum o vede andyr, asa cum o vede Eckstein, asa cum o vede sebahmah (si, prin el, multi alti romani), asa cum o vede si Armata, asa cum o vad si managerii, si politicienii, si cetatenii simpli. Daca va sta in puterea mea, va sta si in puterea lor.

Ce altceva va pot propune? O echipa. O echipa capabila, balansata, omogena, solidara, disponibila la efort. O echipa cu experienta, dar si cu entuziasm. O echipa cu fete cunoscute, dar si cu fete noi (fetze... ca daca aveam si fete, puneam 4 poze si castigam algerile prin K.O.). O echipa cu „liberali”, dar si cu apolitici sau politicieni din alte partide. O echipa care se contureaza cam asa:

- Un ministru pentru Educatie, Eckstein, si o echipa pentru programele „Educatiei”.

- Un ministru pentru Externe, Sebahmah, si o echipa pentru Ambasade (apolitici, care vor ramane in functie indiferent de rezultatele alegerilor).

- Un ministru pentru Munca si Solidaritate Sociala, Aerbod, si o echipa pentru MMSS (Groovey, DarkSight, printre altii).

- Un ministru pentru Economie, Andyr, si o echipa pentru BNR (smif, Nicolae Drow, savix, Memo).

- Un ministru pentru Armata, numit de catre Statul Major, si o echipa pentru strategia generala a Armatei Romane.

- Un ministru pentru Informare Publica, Adiemus.

- Si, cu voia dumneavoastra, un presedinte pentru Dumneavoastra, Andrew McWilliams.

Care este obiectivul acestei administratii? Rezultate precise. Suna cam vag si cam subiectiv, dar vom incerca sa scoatem maximum din ce avem. Spre exemplu, de Biroul de Credite nu s-a prea auzit in ultimele doua mandate – il disecam, verificam impactul, cerem creditele acordate inapoi, il repunem in drepturi sau ii multumim pentru activitate. La fel, Programul National de Stimulare a Productivitatii –platim datoriile, verificam impactul, il mentinem sau il trecem in rezerva.

Vom fi zgarciti cu banii Statului. Dar in sens pozitiv. Trebuie sa atragem resurse in bugetul Statului (cu precadere gold), dar asta nu inseamna ca nu vom finanta proiectele bine conturate, cu obiective precise si cu o prezentare transparenta. Pentru ca transparenta este cuvantul de capatai. Noi, cei de la „guvernare”, vom da exemplu – toate ministerele mentionate mai sus vor pune la dispozitia alegatorilor, la fiecare 7 zile, detaliile activitatii lor. Si daca noi putem, atunci si ceilalti pot.

Situatia Romaniei nu mai este cea de acum 5 luni, cand eram o forta fara obiectul muncii – razboiul. Inainte, puteam aseza ideile si proiectele fara graba; acum, pe timp de razboi, este mai greu. Este greu sa poti publica un articol bun, iar acesta sa fie apreciat, fara a te pierde intre spam si ordine; este greu sa poti cristaliza un proiect pentru userii acestui joc; este greu sa poti infiinta si/sau conduce o companie; este greu sa organizezi si sa aprovizionezi soldatii; este greu sa fii presedinte. De aici, si reticienta mea in a promite marea cu sarea. Nu caut scuze, ci caut sa asez imaginea prezenta (acel „bigger picture”) pe masa: nu vom avea parte de prea multe momente de liniste – avem razboi si cu Iran, si cu Indonezia, si cu Ungaria, si cu Serbia, si cu Ucraina, pe langa problemele aliatilor si posibilele RWuri. Ne propunem putin si realizam acel putin. Pot sa accept o infrangere oricand pe motiv ca nu am promis mai multe, dar nu vreau sa castig si sa dezamagesc prin a realiza prea putine.


Cu acesti oameni, cu aceste planuri si cu aceste randuri ma prezint in fata dumneavoastra. De aici incolo, o sa depinda numai de dumneavoastra.


Andrew McWilliams
Prin noi insine!

PS Da, poate ca arat ca Stalin in 1953 - dar e simpatica poza. Multumesc lui vDanut pentru ea.