Nicolae Iorga - Dedicatie [e-diverse]
Day 209, 04:04
•
Published in Romania 
•
by
•
by OchiReci
Am creat in momentul perfect o sursa ideala de bani si popularitate, de carese bucuri Nicolae Iorga acum, pentru simplu motiv ca i-a fost usor sa fure ideea in 2 secunde de la altul care a stat si a conceput-o. In loc de multumiri evident am primit altceva. Va intrebati ce ...vede-ti [a url=http://i16.photobucket.com/albums/b26/OchiReci/Diverse/eBets.png]AICI[/a] iar daca nu cer prea multe uitati-va si [a url=http://i16.photobucket.com/albums/b26/OchiReci/Diverse/eBets2.png]AICI[/a] si [a url=http://i16.photobucket.com/albums/b26/OchiReci/Diverse/eBets3.png]AICI[/a]
“Eşti un frustrat!” Aşa ţi se spune de cele mai multe ori când faci o acuzaţie sau îţi manifeşti o nemulţumire. De ce e rău să fii frustrat? De ce atunci când eşti frustrat, nu contează motivul pentru care eşti frustrat, ci doar faptul că eşti aşa? Ei bine, nu e nimic rău în a fi frustrat. Nu e benefic pentru tine, dar cu siguranţă e bine că o spui. Nu trebuie să te temi s-o spui. De multe ori, în mijlocul unui discuţii aprinse, am primit argumentul suprem: “Eşti un frustrat!” şi de la fel de multe ori, am observat cu plăcere reacţia adversarului de discuţie atunci când am recunoscut cu seninătate: “Sigur ca sunt frustrat! Cum să nu fiu frustrat când…”
Lumea nu se aşteaptă să iţi recunoşti frustrările pentru că e general acceptat că a fi frustrat e o slabiciune şi un motiv de arătat cu degetul în sictir. Tocmai de-asta e o plăcere să observi reacţia adversarului de discuţie pus în faţa unei marturisiri neaşteptate.
Şi cum altfel să nu fie normal sentimentul de frustrare când însuşi verbul “a frustra” înseamnă “a pagubi, a înşela”. Sunt convins că odată cu această definiţie (pe care puţini o cunosc cu exactitate) motivele pentru care sentimentul de frustare este normal devin cât se poate de evidente.
Unii dintre cei mai mari generatori de frustrări sunt cei care fură. Desigur, nu cei care fură o gaină sau care taie genţile în autobuz. Obţinera satisfacţiei materiale cu depunerea unui efort cât mai mic, e un ideal ce ne caracterizează pe fiecare dintre noi şi deşi contravine conceptelor morale, legale (şi personale, pentru cei mai mulţi dintre noi), trebuie însă să recunoştem că e un instinct normal, dar suprimat, al oricărei fiinţe sociale.
Dacă excludem dintre cei care fură categoria cleptomanilor, mai ramân cei care fură de nevoie, pentru că le lipseşte obiectul furtului. Cum mai sus i-am exclus pe cei care doresc doar o satisfacţie materială, mai rămân în discuţie doar cei care comit furturi intelectuale. Atenţie însă la a nu confunda furtul intelectual având finalitate materială cu furtul intelectual pur. Furtul intelectual pur se prezintă în cea mai simplă forma a sa în bancile şcolii, atunci când colegul de banca ia notă mai mare la teză decât cel de la care a copiat.
Este evident că în acest caz, autorul furtului nu urmăreşte deloc un scop material ci unul pur intelectual. Obiectul furtului este aşadar, intelectul, inteligenta. Însuşire pe care cel care fură nu o are în aceeaşi măsura cu cel păgubit.
Bineînteles că în cazul de mai sus, consecinţele sunt minime iar frustrările pagubitului sunt şi ele la scară redusă, comparativ cu ce va urma mai târziu.
Frustrarea devine mult mai mare în cazul furtului intelectual atunci când discernământul pagubitului se maturizează, iar conştientizarea pagubei produse se accentuează. Asemenea, se modifică şi profilul hoţului. Dacă în exemplul de mai sus, era vorba de un copil disperat să scape de coringenţă sau de bataia de acasă, în cazul adulţilor se modifică motivaţia imediată dar rămân două elemente esenţiale: disperarea şi lipsa intelectului.
Sigur că în astfel de cazuri, prinderea hoţului şi dovedirea furtului sunt destul de greu de realizat, dar există totuşi o satisfacţie pentru cei care ştiu să o exploateze: atunci când tu, pagubitul, priveşti hoţul în ochi şi ştii că tu ai ceva ce lui îi lipseşte şi şi-a dorit atât de mult încât a furat de la tine. Satisfacţia zâmbetului sfidator care ţi se conturează pe faţă e sublimă. Nu contează că cei din jur nu ştiu ce reprezintă acel zâmbet şi nici că probabil nu-i vei putea face vre-odată să înţeleagă. El va pleca întotdeauna ochii la privirea ta, pentru că deşi tu eşti cel frustrat, acum îi cunoşti secretul.
“Eşti un frustrat!” Aşa ţi se spune de cele mai multe ori când faci o acuzaţie sau îţi manifeşti o nemulţumire. De ce e rău să fii frustrat? De ce atunci când eşti frustrat, nu contează motivul pentru care eşti frustrat, ci doar faptul că eşti aşa? Ei bine, nu e nimic rău în a fi frustrat. Nu e benefic pentru tine, dar cu siguranţă e bine că o spui. Nu trebuie să te temi s-o spui. De multe ori, în mijlocul unui discuţii aprinse, am primit argumentul suprem: “Eşti un frustrat!” şi de la fel de multe ori, am observat cu plăcere reacţia adversarului de discuţie atunci când am recunoscut cu seninătate: “Sigur ca sunt frustrat! Cum să nu fiu frustrat când…”
Lumea nu se aşteaptă să iţi recunoşti frustrările pentru că e general acceptat că a fi frustrat e o slabiciune şi un motiv de arătat cu degetul în sictir. Tocmai de-asta e o plăcere să observi reacţia adversarului de discuţie pus în faţa unei marturisiri neaşteptate.
Şi cum altfel să nu fie normal sentimentul de frustrare când însuşi verbul “a frustra” înseamnă “a pagubi, a înşela”. Sunt convins că odată cu această definiţie (pe care puţini o cunosc cu exactitate) motivele pentru care sentimentul de frustare este normal devin cât se poate de evidente.
Unii dintre cei mai mari generatori de frustrări sunt cei care fură. Desigur, nu cei care fură o gaină sau care taie genţile în autobuz. Obţinera satisfacţiei materiale cu depunerea unui efort cât mai mic, e un ideal ce ne caracterizează pe fiecare dintre noi şi deşi contravine conceptelor morale, legale (şi personale, pentru cei mai mulţi dintre noi), trebuie însă să recunoştem că e un instinct normal, dar suprimat, al oricărei fiinţe sociale.
Dacă excludem dintre cei care fură categoria cleptomanilor, mai ramân cei care fură de nevoie, pentru că le lipseşte obiectul furtului. Cum mai sus i-am exclus pe cei care doresc doar o satisfacţie materială, mai rămân în discuţie doar cei care comit furturi intelectuale. Atenţie însă la a nu confunda furtul intelectual având finalitate materială cu furtul intelectual pur. Furtul intelectual pur se prezintă în cea mai simplă forma a sa în bancile şcolii, atunci când colegul de banca ia notă mai mare la teză decât cel de la care a copiat.
Este evident că în acest caz, autorul furtului nu urmăreşte deloc un scop material ci unul pur intelectual. Obiectul furtului este aşadar, intelectul, inteligenta. Însuşire pe care cel care fură nu o are în aceeaşi măsura cu cel păgubit.
Bineînteles că în cazul de mai sus, consecinţele sunt minime iar frustrările pagubitului sunt şi ele la scară redusă, comparativ cu ce va urma mai târziu.
Frustrarea devine mult mai mare în cazul furtului intelectual atunci când discernământul pagubitului se maturizează, iar conştientizarea pagubei produse se accentuează. Asemenea, se modifică şi profilul hoţului. Dacă în exemplul de mai sus, era vorba de un copil disperat să scape de coringenţă sau de bataia de acasă, în cazul adulţilor se modifică motivaţia imediată dar rămân două elemente esenţiale: disperarea şi lipsa intelectului.
Sigur că în astfel de cazuri, prinderea hoţului şi dovedirea furtului sunt destul de greu de realizat, dar există totuşi o satisfacţie pentru cei care ştiu să o exploateze: atunci când tu, pagubitul, priveşti hoţul în ochi şi ştii că tu ai ceva ce lui îi lipseşte şi şi-a dorit atât de mult încât a furat de la tine. Satisfacţia zâmbetului sfidator care ţi se conturează pe faţă e sublimă. Nu contează că cei din jur nu ştiu ce reprezintă acel zâmbet şi nici că probabil nu-i vei putea face vre-odată să înţeleagă. El va pleca întotdeauna ochii la privirea ta, pentru că deşi tu eşti cel frustrat, acum îi cunoşti secretul.
Facebook
Twitter
Discord
Comments
Tre sa recunosc ca mi-a scapat faza...ce aveti voi de impartit?
Nu-mi vine sa cred cand insisti cu un furt inexistent. Nu ai fost tu primul caruia i-a venit ideea pariurilor sportive in erepublik. Informeaza-te un pic inainte sa arunci cu noroi. Am mai spus-o si iti repet: stiu cel putin inca o firma de e-bets care a activa in erepublik cu mult inainte sa apari tu cu ideea asta.Big Boy Bulley din UK imi vine primul in minte, mai ales ca intentiona la un moment dat sa faca din asta o afacere pe plan e-international. Fiindca Nicolae Iorga pare sa aiba succes cu e-bets si tu nu ai avut succesul la care te asteptai nu justifica articolele si comment-urile tale defaimatoare. Mi se pare absurd cand vad ca scrii despre furt intelectual si alte ineptii cand ele nu se aplica in situatia asta.
Pentru cei care nu stiu despre ce este vorba, cititi acest articol:
http://www.erepublik.com/article-347252.html
dar mai bine incepeti cu penultimul articol al aceluiasi ziar.
arko: si in eRomania au mai fost si altii. din cate stiu iepurilah, si stiu sigur ca si seductiv.
dar na... el acum crede ca a fost primul 🙂
Arko in momentul in care agentia apararea sub alta forma sau in alt timp, pe cuvant nu aveam nimic de comentat, insa faptul ca a aparut la 3 zile dupa proiectul meu , in aceasi forma si este sprijinita tocmai de cei care atunci m-au oprit pe mine din a ma desfasura inseamna un lucru. Majoritatea au recunoscut ca le-a placut ideea insa nu le-a placut ca era a mea, astfel la 3 zile a aparut ebets.
Modul in care sunt insultat acum continu si tratat ironic si de sus de preamaritul Iorga nu-i face cinste mai ales ca se face vinovat de furt intelectual. Nu conteaza ce au alti in alte tari, conteaza doar ca ideea e a mea iar beneficile le trage altu.
Preluarea unei ideei care nu iti apartine in scopul optineri de benefici materiale sau de prestigiu, fara acordul celui care a dezvoltat ideea se numeste furt intelectual, indiferent de succesul ideei, iar legislatia in viguare pedepsete aspru acest lucru.
\"In momentul in care agentia apararea sub alta forma sau in alt timp, pe cuvant nu aveam nimic de comentat, insa faptul ca a aparut la 3 zile dupa proiectul meu , in aceasi forma...\"
Ce intelegi prin \"aceeasi forma\" si ce ti se pare ca s-a copiat de la tine. Formatul folosit de e-bets mi se pare unul comun, daca nu in erepublik atunci in RL. M-am implicat in neintelegerea voastra fiindca vroiam sa iti fie clar ca nu ai fost primul din joc cu ideea unor e-pariuri. Si totusi, ce ar fi rau in a avea concurenta in domeniul pariurilor? Nu e reglementat nicaieri ca trebuie sa existe o singura casa de pariuri in eRomania.
In primul rand nu stiam de o casa de pariuri prin Anglia. Eu am facut conceptul in timpul nebuni dinainte de meciul Romaniei cu Franta dorind al testa astfel pe piata. Modul de postare a pariurilor, de validare a lor si de punere a lor in articol imi apartine [ in primul articol erau si pariurile insa l-am sters pentru nenumaratele insulte primite in 5 minute ]. Mai apoi proiectul meu se referea la o agentia de pariuri sportive, se referea la CE, are cota oficiala a pariurilor si .... mai departe. Tot ce a propus Nicolae Iorga se regaseste in ce am propus eu cu 3 zile inainte.
In randul al doilea, am fost indignat pentru ca nu am fost lasat sa ma desfasor, am fost insultat pentru idee si am vazut ca altu e laudat pentru ea, chiar daca nu ii apartine. Cand l-am intrebat de ce nu a cititat surse de inspiratie am fost tratat de sus si de atunci lucrul acesta continua.
De ce sa nu fie mai multe, pentru cineva munceste pentru a crea prima, foloseste timpul sau liber pentru a creea ceva si gandeste un concept pe care altu il preia in 2 secunde. Munca primului este in acest caz degeaba, uite un exemplu eLoteria Nationala si eLoto a lui Seductiv. Prima a avut succes pentru ca a fost lasata sa se desfasoare , cu toate ca oricine o putea prelua ca a lui, pentru ca Beleaua a stat o noapte sa o creeze si totul era postat pe ecetateni. Insa nimeni nu a facut asta , iar motivul e evident ..pentru ca toti i-au respectat munca si i-au apreciat-o. In cazul meu e diferit pentru ca am fost denigrat pentru munca mea, iar cel apreciat e tocmai cel care a furat ideea si ce e mai comic e ca e apreciat fix de cei care m-au denigrat pe mine.
Eu zic sa-l lasam pe el cu ale lui si noi sa ne vedem de ale noastre . Prin comentarii la ce scrie el nu facem altceva decat sa-i dam apa la moara.
Insa prin insultele care mi le-ai adresat in loc de multumiri pentru ca in loc sa gandesti te-ai ales cu o casa de pariuri in 2 secunde, nu consider ca iti dam apa la moara, sau te supara ca ai ajuns sa furi de la un insignifiant ecetatean. Banuiesc ca da, de fapt sunt sigur.
Plus sa nu uit cand ai deschis ebets stiam excat de epariuri si sa iti demonstrez :
Shoby21 | Jun 11, 2008 02:17
Hai mai Nicolae Iorga, i-ai furat painea de la gura lui OchiReci 😃
eBets | Jun 11, 2008 04:27
Shoby: 😃 Trebuie sa se obisnuiasca cu concurenta .
Odata ce vorbesti de concurenta, sti exact de existenta unei alte case de pariuri romanesti, asta pentru ca a ta e doar o copie, insa din pacate nici in ceasul al 12-a nu deti onoarea de a recunoaste furtul, continui sa injuri si sa ironizezi.
Am creat in momentul perfect o sursa ideala de bani si popularitate, de care te bucuri tu acum, pentru simplu motiv ca ti-a fost usor sa furi ideea in 2 secunde de la altul care a stat si a conceput-o.