Join the new world

poate şi Nistru?

Vorbeau azi noapte două ape - de Octavian Goga

Venea un vifor să ne-ngroape
Și grindina-mi bătea la geam,
Vorbeau azi noapte două ape
Și limba lor o-nțelegeam.

Își lumina necunoscutul
Și chicotind prin neguri
Prutul vorbea cu Murășu-n
Ardeal:

„În taina apelor afunde
Un țintirim de veacuri port,
Mi-e albul înspumatei unde
Mai trist ca giulgiul unui mort...
Din vreme-n vreme mă străbate
Un lung îndepărtat fior,
Și-ncheieturile trunchiate
Atâta de cumplit mă dor...
N-auzi cum strigă Basarabii
Blestemul zilelor ce vin,
Cum sună-n bucium pârcălabii
De la Soroca la Hotin?
Eu simt cum matca mea tresare
De-al amintirilor șuvoi,
Arcașii lui Ștefan cel Mare
Îmi cer azi moaștele-napoi”...

Așa tulburător de țară
Vuia ne-nduplecatul glas,
Pân-fulgerele se curmară
Și-o ploaie blândă-a mai rămas.
Atunci o întunecoasă noapte
Pe creasta codrilor cădea,
Și-n plânset lin urzit din șoapte
Bătrânul Mureș răspundea:

„În valul meu de veacuri plânge
Același vaiet stins și mut,
Mai multe lacrimi decât sânge
Nisipul meu a cunoscut.
Tu-ți plângi mărirea îngropată,
Eu jalea veche an de an,
Tu ai avut părinți odată,
Eu veci de veci am fost orfan...”

Așa vorbeau îndurerate,
Sub cerul înnorat și crud,
Bolnave râuri tulburate.
Și-acum durerea v-o aud.
Nedumerirea mă supune
Cînd rostul patimii v-ascult,
Căci inima nu-mi poate spune,
Pe care să vă plâng mai mult.

Având în vedere ce se întâmplă în RL şi cele din eR (mai ales ziua de ieri) e tragic. Cineva ne-a tras o ţeapă zdravănă. Uitându-mă mai atent în oglindă, încerc sa găsesc vinovatul.
Se pare că e nevoie de un baby-boom din Transnistria ca să ne unim.

Şi când devii dezgustat de toate naţionalităţile, îţi vine să spui Ce înseamnă să fii român?
Şi mă dau cu capul de pereţi să înţeleg de ce!

Poate e mai bine să fiu şi să rămân, doar un cer albastru şi senin

edit: un cer cu nouri gri, mai bine spus.