MDA- nr. 2 - din SUMAR- Cautarea; Recomandari; Filmul de vineri

Day 2,061, 11:01 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by MINISTERUL CULTURII MOLDOVA


CĂUTÁ, cáut, vb. I. I. Tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva.

Am inceput cu un MDA. Urmatorul pas logic este Cautarea. Iar modalitatile prin care poti porni in aceasta actiune importanta sunt infinite. Din aceasta infinitate, daca imi veti permite, printr-un exercitiu de imaginatie, vom alege ceva placut. Ceva care se leaga de sufletul nostru in moduri inimaginabile si, totusi, atat de cunoscute. Ceva ce ne poarta pe valuri de sentimente ce au aceasi denumire in momentele cu noi insine dar cu atat de multe alte fatete de descoperit atunci cand ajungi sa le impartasesti cu alte persoane.
A pleca in cautare prin muzica schimba cu totul perceptiile asupra lumii. Apleci urechea mai mult catre natura afectiva si sociala a framatarilor si incerci a le descifra prin sunete. Apare, astfel, alfabetul notelor muzicale, creat pentru a-ti putea face o harta a pasilor ce trebuie sa-I urmezi sau a-ti vizualiza, ca intr-o fotografie, momentul suprins pe portativ.

.........................................................................................................................

Undeva, pe o colina, un violonist solitar isi trimite, in departare, sunetele sufletului. Glasul viorii suna a gafaiala furioasa, neinteligibila, un galgait prelung si jalnic, a sufocare. Sunt sentimente puse pe un portativ facut a-ti inchide sufletul in tine si a nu-l mai lasa sa iasa niciodata. Coardele viorii ma cu-ceresc si-mi las simturile sa se piarda pe valurile muzicii. Abund auditiv, pana dincolo de satietate, de insemnarile calatoriei violonistului..
Cu fiecare nota ce se revarsa, aflu cand a iubit, pe cine, de cate ori si de ce nu mai iubeste. Ma simt un voyerist al vietii lui puse pe note.
Arcusul incepe sa iubeasca corzile, intr-un ritm alert, ca si cum doua trupuri s-ar contopi si s-ar transforma intr-un androgin perfect si totusi plin de defecte. Muzica face legatura intre melancolie si imaginatie,cantandu-mi filosofic despre faptul ca melancolia este un privilegiu si nu un necaz, o virtute si nu un defect, o binecuvîntare si nu un blestem.
Violonistul omogenizeaza, sub bagheta de alchimist al notelor, sentimente ce-mi pun culoare in mine, ridicandu-ma, prin asociationism tematic, la nivel de stare poetica, intercalandu-ma printre crampeiele muzicale ale vietii sale. Ma regasesc ca element reprezentativ complementer al anumitor note, ce strapung noaptea. Traiesc un exercitiu ludic si artisitic, unde amintirile si sentimentele traite detin prioritate. Si canta…transformand cotidianul meu si-al lui intr-un experiment artistic. Ma misc printre evenimentele vietii mele odata cu notele vioarei, lucrurile mici gasindu-si un sens mare, trairile simple relevand o muzica secreta, subtila si angelica în sonoritate.
“Canta mai tare!”, ii strig in gand. Si canta…iar eu, ajung sa ma pierd…undeva.



Departamentul de Distractie Creativa la Haltere, din cadrul Ministerului Culturii, v-a pregatit un moment autentic de indem la distractie Kulturistica, remediul NATURAL contra sclerozei. Va rugam sa urmariti cu atentie:





POEZIE
Ca povestea cea sarmana
Care nimeni n-o-a-nteles,
Trec prin vremea trista, vana,
Cum prin secoli un eres.

Sunt ca lira sparta-n stanca,
Sunt ca glasul din pustii,
Sunt ca marea cea adanca,
Sunt ca moartea intre vii.

Dintre chinuri ce ma-neaca
Eu sorbeam mirul curat,
Cum o lebada se pleaca
Band din lacul inghetat.

Dar cu moartea cea adanca
Azi eu schimb al vietii-mi gand,
Am fost vultur pe o stanca,
Fire-as cruce pe-un mormant!

Care-i scopul vieții mele,
De ce gandu-mi e proroc,
De ce stiu ce-i scris in stele,
Când in van lumea o-nvoc.

Crucea-mi para ganditoare,
Parca arz-a vietii-mi tort,
Caci prin neguri mormantare
Voi sa vad fata-mi de mort.

Doar atunci cand prin lumine
M-oi sui la Dumnezeu,
Veti gandi si voi la mine
Cum am fost in lume eu.

Mihai Eminescu - Cantecul lautarului

MUZICA
Ce ne uneste? Ce ne desparte? Alternativii din Chisinau va vor oferi o varianta muzicala a framantorilor lor pe aceasta tema.



Va mai ofer un BONUS muzical, de la aceeasi formatie:




“Daca a si existat un aristocrat veritabil in arta basarabeana a sec. al XX-lea, un artist cu litera mare in toate subtilitatile acestei notiuni, acesta a fost Emil Loteanu (6 noiembrie 1936, Clocusna, jud. Hotin - 18 aprilie 2003, intr-un spital din Moscova.).
Era purtatorul unui mesaj ascuns pe care il poarta doar artistii adevarati – Eliberarea prin Arta.
Felul lui de-a se imbraca, felul lui de-a vorbi, felul lui de-a tine luleaua erau irepetabile, asa cum irepetabila este opera pe care ne-a lasat-o in poezie si in cinematografie: Poienile Rosii, Lautarii, Aceasta clipa, Asteptati-ne in zori, O satra se urca la cer, Tandra si dulcea mea fiara, Ana Pavlov, Eminescu s.a. Toate aceste lucrari au devenit patrimoniu national si carte de vizita a neamului nostru.
Emil Loteanu mai intai a intrat in literatura, a intrat ca ultimul romantic si a plecat din ea ca un intelept. El declara pe buna dreptate ca poate preface în poezie pana si meniul unui restaurant.
Din literatura a mers la arta definitorie a sec. al XX-lea – cinematografia. Si galeria de personaje create de el in cinematografie populeaza intreg universul artei noastre cinematografice - de la Toma Alistar pana la Loico Zobar si Mihai Eminescu. In filmele lui s-a zburat cu avionul - Aceasta clipa; s-a plutit cu barca - Asteptati-ne in zori; s-a plutit cu transoceanicul in Ana Pavlova si s-a calatorit mult cu trasurile in Sarele de tigani, s-a mers din Carpati de la Poienile Rosii pana la scenele pariziene, pana în Bucurestiul lui Eminescu, pana in hatisurile fara de sfarsit ale sentimentelor lui Cehov.” - scrie in cotidianul Timpul, pe 22 Aprilie 2013, Iurie Colesnic.
Si nu il pot contrazice cu nimic: Emil Loteanu poarta mesaje in fiecare film, ascunse in zbaterile fiecarui personaj, si le canta prin prisma portativului peliculei cinematografice.

Filmul din aceasta seara, va pune in fata ochilor povestea de dragoste cantată pe struna de vioara pana la ultima suflare a conducatorului unei trupe de tigani lautari, din stepele Basarabiei. Nu va spun mai multe, pentru a nu strica farmecul unui film al ultimului romantic al cinematografiei moldovenesti.
Un film distins cu Premiul "Scoica de Argint" la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastián (1972) si Premiul Special al Juriului la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastián (1972).
VIZIONARE PLACUTA!




Varianta OFFLINE: