Join the new world

Acu' mulţi ani de zile ( da' totuşi în era noastră), undeva în Hermannstadt-ul Republicii Socialiste România se auzea primul orăcăit al celui care, peste ani ,va purta porecla de Alcide. Era o feerică noapte de făurar; zic noapte feerică, pentru că, din respect pentru marele eveniment, la naşterea mea ningea...😃 În jurul meu aşezate cloşcă, stăteau şi-şi holbau ochii cu o nedisimulată spaimă ursitoarele ce se pregăteau să-mi stabilească viitoru' :" Ptiu, ptiu, să nu fie de deochi, da' tare nu-i frumos copilu' ăsta. Şi nici prea isteţ nu pare a fi, tare greu o să-şi găsească un rost...", şuşoteau între ele. Sărmana mama, bănuind că ceva nu-i tocma' coşer, aruncă o privire în pătuţ şi îngaimă cu disperare maternă parafrazîndu-i ardeleneşte pe piloţii de pe Enola Gay: "Tulai Doamne, ce-am făcut?!!".

Anii treceau iar eu mă dezvoltam zvelt şi armonios precum o salcie pletoasă cuprinsă de dureri abdominale. În plus, pe zi ce trecea tot mai deştept eram; tot mai ager; ca un sac de cartofi. Văzînd chestiile astea, bătrîna mama îmi spune-ntr-o zi, cu o sinceritate debordantă:" Copilu' mamii, du-te! Cît vezi cu ochii! Du-te-n armată; acolo nu contează că arăţi de parcă te-ar fi pălit trenu'; plus de asta , minte multă nu se cere, să fi prost, să ai putere! Mi-ar plăcea să te ştiu haiduc, doar-doar te prinde potera şi scapă lumea de tine!"

Ascultător din fire, n-am mai stat pe gînduri şi-am luat calea codrului, în căutarea vestitei armii haiduceşti. Şi-am dat de ea; mai precis de porţiunea de codru în care se antrenează vajnicele cătane. Am fost luat pe sus, şi asta nu datorită faimoasei ospitalităţi moldoveneşti, ci pentru a fi pus plocon în faţa unui antrenor care , pasămite, se va ocupa personal de fragila mea făptură în încercarea de a mă transforma într-un veritabil haiduc. Instructorul respectiv era de fapt o instructoare, Lana pe numele ei de fată, o bunăciune sculpturală de v'o 25 de ani care s-a prezentat ca fiind instructor de aerobic şi manechin pentru echipamente sportive şi costume de baie. Aşteptam cu nerăbdare începerea antrenamentelor, în timp ce-n creier începuseră a mi se înfiripa tot felu' de scenarii erotice. Şi, ştiind că stau prost cu memoria (chiar şi cînd m-apuc să citesc ceasu', dacă mă-ntrerupe careva tre' să pun degetu' unde-am rămas, altfel mă pierd...), am ţinut şi un jurnal cu săptămîna de antrenamente haiduceşti:


LUNI:

Trezit la 6:00 am!!! Cu greu mă ridic de pe laviţă, dar a meritat cînd am ajuns la sala de sport şi am găsit-o pe Lana aşteptîndu-mă. Are ceva dintr-o zeiţă greacă - cu păr blond, ochi jucăuşi şi un zîmbet orbitor. Ioi!!!!! Mi-a luat pulsul după 5 minute pe banda rulantă. A fost alarmată că aveam pulsul atît de mare, dar eu l-am atribuit apropierii de ea îmbrăcată într-un costum de aerobic. Mi-a plăcut să o urmăresc conducînd cursul de aerobic după ce mi-am terminat exerciţiile de astăzi. Foarte instructiv! M-a încurajat în timp ce-mi făceam genuflexiunile, cu toate că mă durea burta de cît mi-o ţinusem suptă cît a stat ea pe lîngă mine. Va fi o săptămînă FANTASTICĂ!!


MARŢI:


Am bãut o oală cu cafea, dar pînă la urmă am reuşit să ies pe uşă. Lana m-a pus să stau pe spate şi să ridic în aer o halteră grea! Picioarele mi-au cam tremurat pe banda rulantă, dar tot am reuşit să alerg întregul kilometru. Zîmbetul Lanei a fost o recompensă ce a făcut să merite efortul. Pentru a contracara efectul de libido mult prea crescut, a defilat prin faţa noastră un căprar in chiloţi şi cu maieu mulat pe burdihan. Frumos gest!


MIERCURI:

Singurul fel în care pot să mă spăl pe dinţi este să pun periuţa pe chiuvetă şi să-mi mişc gura pe ea. Toţi muşchii din dotare au ceva în plus faţă de acu două zile: dacă nu hernie, cel puţin febră! Cursul de echitaţie ar fi OK dacă n-ar trebui să urc pe cal; la dracu', haiducii ăştia chiar n-au necoie şi de pedestraşi?! Lana a fost lipsită de răbdare cu mine, zicînd că ţipetele mele ar deranja pe ceilalţi haiduci. Are vocea cam ascuţită pentru ora asta matinală, iar cînd e supărată are un şuierat nazal care este FOARTE enervant. M-a pus să mă caţăr într-un copac; i-am zis c-ar fi mai simplu să tăiem copacu', doar de aia s-au inventat drujbele! Lana mi-a zis că asta m-ar ajuta să intru în formă şi astfel o să mă bucur de viaţă. A mai zis şi alte rahaturi.



JOI:

Lana mă aştepta cu un rînjet lăbărţat pe faţă. Întîrziasem o jumătate de oră. Atît mi-a luat să-mi leg şireturile. M-a pus să lucrez iar cu ganterele. Cînd nu se uita, am fugit şi m-am ascuns într-un luminiş. M-a scos de acolo şi m-a trimis la popotă unde-am fost întîmpinat cu urale! Şi cu două lăzi cu cartofi. Să-i curăţ!

VINERI:

O urăsc pe curva aia de Lana mai mult decît urăşte un bulibaşă săpunul. Dacă ar exista vreo parte a corpului meu care să se poată mişca fără dureri insuportabile, aş lovi-o cu ea. M-a pus iar pe banda rulantă care m-a aruncat cît colo şi am căzut pe un profesor de nutriţie. Nu puteam să cad şi eu pe cineva mai moale, ca de exemplu profesoara de teatru?!

SÎMBĂTĂ:


Lana ţipă în mijlocul pădurii cu vocea ei stridentă, mirîndu-se că nu am apărut la antrenament. A trimis plantonul după mine; doar imaginîndu-mi-o pe bezmetică şi-mi venea să-l altoiesc pe sărmanu' mesager, însă n-aveam putere nici să-i arăt deştu' mijlociu, drept pentru care am sfîrşit bodogănind niscai sudalme coborînd toţi sfinţii din ceruri!


DUMINICĂ:

Astăzi vine dricu' bisericii să mă ridice şi să mă ducă la slujbă, să-i pot mulţumi Domnului că s-a terminat săptămîna. O să mă mai rog şi ca la unitatea-n care m-am hotărît să-mi fac veacu' antrenamentele să mă ajute să mă simt la fel de bine ca aici. Greu n-ar fi, c-aci se pare că mare instructor ar fi un nene mare fan Hannibal. Lecter! Da aista-i înarmat cu plaivaz, nu cu bisturiu, da' la fel de tăios 😃



'Ai să ne-auzim antrenatori!




PS: Respect pentru toate UM-urile, indiferent de numele lor! Haiducilor, nu mi-o luaţi în nume de rău, Ardei9 e vinovat😃