Magdalena. Stereotipul blond.

Day 2,357, 23:41 • Published in Romania Romania • by Lucian82
(fundal sonor recomandat de Roman Daco)

Buna dimineata!

In weekend am fost delegat cu treaba, la Bucuresti. Mi-am depus preaviz de 60 de zile la locul de munca si uratii mei sefi au considerat ca daca tot mai sunt 60 de zile, sa includa aici si weekendurile.

Si cum la noi ordinele nu se discuta ci se executa, nu am avut altceva de facut decat sa injur in gand si sa plec acasa sa-mi fac bagajul.

Tot raul spre bine, planuiam sa ma intalnesc cu o multime de prieteni din Bucuresti. Doua, trei telefoane si am pus de o intalnire cu ei, pe sambata seara.

Locatia, un club care mie imi place mult. Cateva ore si pahare de whiskey mai tarziu, imi atrage atentia o superba fiinta blonda.

Domnisoara, tot sa fie pe la vreun metru optzeci inaltime (optzeci tocurile), piept umflat, usor siliconat, se uita spre mine si-mi arunca intepat, o privire de felina. Genul ala de privire, il stiti voi barbatii, I can do better than you. Dar hai, sa vedem ce poti.

Mi-am luat postura, indreptat spatele, umflat pieptul de abia respiram si, incurajat de cel mai bun prieten, Jack (Daniels), m-am clatinat agale catre masa ei.

Buna, zic eu. Lucian.
Heeei. Magdalena.
Magdalena? Intreb eu. Frumos nume (putea sa o cheme Eufrosina, tot trebuia sa o complimentezi) Dar imi placea numele ei. Si esti singura Magdalena?

Nu. Cu prietenele mele. Elena si Patricia, prietenii lor Sergiu, Radu. Prea putin ma interesa prietenele ei, eu intrebasem altceva. Ea, stereotipul blond…
Ma uit la masa, salut fetele. Buna Elena, buna Patricia, salut Sergiu, Radu.

Ma invita la masa, ma asez. Vorbim tot felul. Ele intreaba, eu raspund. De la asl pls varianta de club Princess ( pentru cunoscatori, e o varianta aparte ), pana la intrebarea legata de servici, cu ce ma ocup ( la fel, o intrebare care trebuie neaparat pusa, pentru fetele de genul 🙂 )

Raspund, militian. Fetele lor brusc se schimonosesc. Ceva in genul fetelor invitatiilor lui Dan Diaconescu cand avea emisiuni senzationale din categoria soc si groaza.

Cum… militian? Intreaba Magdalena cu dezgust.
Simplu, militian (ii spun mai pe larg cu ce ma ocup).
Aaaaa, ok ok. Credeam ca esti de asta, la Rutiera. Schimonoseste un zambet, se uita la fete, rad toate. Eu ma uit tamp. Asa ma uit eu. Nu pricep nimic.

Dar tu cu ce te ocupi? O intreb eu.
Eu sunt fashion designer (tine-ma masa, sa nu cad) Raspunse ea cu atat de multa modestie incat credeam ca o sa-i crape un silicon.
Ah, fashion designer. Frumos, frumos. Milano, Paris, New York? Unde iti pot vedea colectia?
Se uita la mine mirata. Nu stia daca fac misto sau chiar o intreb serios.

Discutia continua inca vreo trei ore. Cam in acelasi stil. Dar daca as spune ca nu mi-a placut compania ei, as minti. Nu cred ca era doar de la alcool… Trei ore si trei pahare de Jack mai tarziu, ma invita la ea acasa. La o cafea. Celebra cafea.

Locuiesti cu parintii, o intreb? Sau…
Zambeste. Probabil prima data in acea seara in care s-a prins de misto-ul meu. Refuz politicos din motive personale ce tin de exsotie, fosta prietena dar, ca sa nu ma creada un pampalau (ce sunt), ii promit ca atunci cand o sa vina la Cluj peste o luna dau eu cafeaua. Ma intelege si promite ca va accepta.

Ma intorc la masa mea si ma enervez. De ce oi fi refuzat eu, uratul, pe madam fashion designer? Mai ales ca accepta si militieni… Exclus rutierii. Ah, pacat ca nu pot da timpul inapoi. S-o mai refuz o data.

Am ajuns la concluzia ca sunt un gigolo cam rasuflat. O data in viata se dau si la mine doua silicoane si atunci eu fug… Nu-i bai. Si asa mentenanta la silicoane cred ca m-ar fi costat zilnic cat salarul lunar. In plus are balta peste. Poate prind unul fara steroizi.



La despartire, mi-a dat si adresa ei de messenger. Sa mai vorbim pana la cafeaua pe care o sa o bem impreuna peste o luna. Am sa-i dau linkul la articolul asta, sa avem ce discuta.



Hihi