Lupta in WSR vazuta din transee.

Day 489, 02:30 • Published in Romania Romania • by Piratul

Draga mama,
In primul rand, afla de la mine ca sunt sanatos, cel putin la fel de sanatos ca saptamana trecuta, inainte de a lupta in WSR. Am mana si piciorul intregi, iar ochiul de sticla este la locul lui. Am fost pe campul de batalie, dar am scos capul din transee numai dupa ce ultimul glont al PEACE fusese tras. Mi-am aratat si eu astfel freza mea blonda tip castron, cu parul sculat pe o parte, de surescitare. Am iesit odata cu domnul Gregorius. Dar dansul a iesit cu fundul inainte, pentru ca trebuia sa numere cartusele trase de soldatii nostri.
Cu pieptul bombat de mandrie, am inceput sa trag sut dupa sut in funduri PEACE. Spre surprinderea mea, fundurile PEACE erau la fel de pline de urme de bocanci ca si piepturile membrilor Atlantis de decoratii.
Desi sunt mic, m-am simtit mare privindu-mi vitejii camarazii de arme. Sa fi vazut maicuta cum veneau soldatii romani, imbracati in uniforme superbe, atacau in valuri sa doboare reduta PEACE ridicata in WSR. Au inceput Soimii, tineri si entuziasti. In fata lor au avut intreaga armata ungara. I–au tavalit pe urmasii lui Atilla pana ce acestia si-au scapat biberoanele. Cu pampersul plin, ungurii au iesit ciufuliti de pe campul de lupta.
Au urmat Vanatorii de munte. Acestia au avut in fata lor pe italieni. Plini de indignare, le-au adus la cunostinta bravilor nostri soldati ca, din cauza imigrantilor romani, rata infractionalitatii din cizma crescuse cu 0.05%. In cele din urma, cu bun simt, ne-au multumit ca toate dosarele cu autor necunoscut fusesera rezolvate prin condamnarea unor rromi, chit ca acestia nu erau in Italia la data comitarii infractiunii. Italienii au atacat primii, incercand sa le dea cate un cap in burta soldatilor nostri, lovindu-I undeva in zona buricului. Urmarea i-a lasat siderati pe urmasii lui Musolini. Acestia s-au trezit cu cate un cap in gura, fugind care incotro pentru a se plange frailor mai mari, indonezieni.
ARI, Pretorienii, Dracones, FTR si FAR s-au luptat cu armata indo. Uniformele roz ale indo au inceput sa capeta o tenta maron tot mai pronuntata, cu fiecare lovitura a soldatilor nostri.
In ultima parte a luptei s-au batut tancurile. Zgomotul asurzitor al senilelor si explozia torpilelor mi-au rasunat in urechi incat 3 zile dupa ce batalia se sfarsise. Fiecare torpila schimba soarta bataliei. Cu 15 secunde inainte, ii multumeam printre dinti lui dsalageanu, crezand ca nu vom reusi. Cand am deschis ochii, reduta era jos, castigasem. Incredibil! A fost cea mai mare batalie la care am participat pana acum. Felicitari armatei romane! Felicitari Atlantis!