Join the new world

"Ar trebui să reducem la tăcere pe oricine se opune dreptului la libertatea de exprimare." Boyle Roche

Urăsc cam tot ce ține de media din cauza propagandei politico-religioase duse cam de toate mijloacele de informare aşa că sunt în urmă cu ştirile. Însă zilele trecute mi-a sărit în ochi pe Facebook un articol despre administrația Liceului "Gheorghe Şincai" din Cluj care luase câteva măsuri extrem de dure la adresa anumitor elevi ai şcolii care dețineau un grup privat pe Facebook unde erau ironizați anumiți profesori. Mi-am adus aminte ce s-a petrecut la ziarul de satiră francez "Je suis Charlie" din cauza membrilor grupării Stat Islamic şi mi-am pus întrebarea: Care este diferența între aceşti profesori şi membrii grupării Stat Islamic, la urma urmei în ambele cazuri a fost îngradită libertatea de exprimare şi au fost distruse vieți, mai ales că unii elevi erau olimpici şi voiau să plece în străinătate să-şi continuie studiile.
Am învăţat că totul e relativ în lumea asta şi adevărul suprem nu-l deţine nimeni, aşa că mă pun în pielea profesorilor şi îi condamn pe acei elevi pentru că îi interesează vieţile altora în loc să-şi vadă de propriile vieţi, însă faptele lor nu sunt oare şi rezultatul educaţiei primite de la profesori? Oare acei profesori nu aveau obligaţia să îi educe, să le explice c-au greşit atacându-le dreptul la propria imagine şi demnitate? Oricum ai pune problema, profesorii nu aveau dreptul să facă pe dictatorii, să-şi facă singuri dreptate doar pe baza supărării. Ei sunt plătiţi să educe, nu să judece şi să se joace de-a “Dumnezeul” cu vieţile elevilor.
Prea multe întrebări, prea puţine răspunsuri, iar Constituţia nu ne ajută deloc:

ARTICOLUL 30
Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(😎 Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

Primele 5 articole sunt în contradicţie cu ultimele. Până la urmă este libertate de exprimare sau nu? Câtă dreptate avea George Orwell când spunea: "Dacă libertatea cuvântului chiar înseamnă ceva, ea este dreptul de a le spune oamenilor ceea ce nu vor sa audă". Mulţi işi cer dreptul la libertatea de exprimare, însă nu sunt pregătiţi să asculte ceea ce nu le convine.


Şi dacă tot e 8 Martie le doresc La Mulţi Ani tuturor femeilor şi, mai ales, mamelor.