Leapsa literara-Dust in the wind (Uprising) II
blackpanther76
"Parinte, avem nevoie de ajutorul tau...nu inchide" am strigat in receptor.
"Nu ve... n. .... sigur, sunt sold... peste tot, inch... inchideeeee" am reusit sa mai aud printre bazaituri si apoi s-a intrerupt.
M-am intors spre prietenii mei ce urmarisera curiosi conversatia.
"S-a intrerupt si nu prea am inteles mare lucru" am zis dand din umeri apoi repetand ce am auzit.
"Eiiii Panteruta, ti-am zis eu..." imi zise Briga
"Statiiiiii!!" striga DirectX facandu-l pe Dragos sa scape paharul de whisky din mana "Shit! era ultimul.." zise Dragos mormaind.
"Da-mi repede telefonul" imi zise DirectX apoi cu o precizie si viteza uimitoare l-a desfacut in bucati. "Ahaaaa! Asa cum banuiam" zise tinand in palma un microtransmitator purtand o sigla bine cunoscuta...
"Tulai Doamne...asta inseamna ca ne cunosc locatia" spuse Dani
Ne-am uitat unul la altul apoi am inceput sa vorbim toti odata "Trebuie sa o stergem de aici" "Cat timp mai avem?" "Avem nevoie de o masina" "Avem nevoie de arme".
"Am adus eu ceva arme dar nu cred ca sunt suficiente pentru toti" zic eu aratand spre cele doua bagaje ce le adusesem mai devreme.
Am deschis prima geanta scotand singurul obiect la vedere.
"Drujba mea" spuse Briga cu emotie in voce apoi strangand-o la piept ca pe un copil."Multumesc....dar cum...."
"Am salvat multe lucruri dupa disparitia voastra" am spus impartind restul de arme.
"Nu avem destula munitie" spuse Dragos studiindu-si cu atentie pistolul automat.
"Ba avem!In pivnita e un stoc de munitie, pentru cazuri de urgenta" spuse DirectX deschizand un chepeng in podea.
Pentru ca fiecare era ocupat cu echiparea am coborat in pivnita intunecata."Hellooooo, putina lumina se poate??" am strigat
"Da' panterele nu vad si pe intuneric?" am auzit-o pe Dani chihotind sus. "Nu...si nici surde nus" am zis eu bombanind. Apoi se facu lumina, o lumina cam chioara dar era ceva.
Am mai coborat doua trepte cand ceea ce s-a ivit in fata mea m-a facut sa zbier si am inceput sa trag...
"CE S-A INTAMPLAT????" au izbucnit intrebarile,imbulzindu-se toti in usa pivnitei.
M-am asezat pe trepte si am inceput sa rad..."Imi pare rau...am dat de un paianjen" am apucat sa zic printre hohotelele de ras.
"Mai Panteruta...chiar ti-ai pierdut toate tiglele de pe casa???" ma intreba Briga "Un paianjen??"
"Da...nu...da' era mare si urat" am zis incercand sa imi recapat rasuflarea. Si pentru ca fiecare se uita ciudat la mine am zis "Numa' de paianjeni mi-e frica, nimic altceva...asa ca cine se ofera sa faca o "excursie" in pestera lighioanelor paroase?"
...........
Pana la urma ne-am echipat si am pornit la drum.
Planul era sa facem o oprire intr-un fort unde stiam ca era tinut prizonier un alt prieten, un ziarist de exceptie.
Intrarea in fort nu a fost grea,era pazita doar de un soldat si si ala pe jumatate beat.
Indreptandu-ne spre temnite am auzit o voce cantand "In paduuuurea de la strunga,hei...."
......si leapsa merge mai departe la Roman Daco
Comments
fain.....am retinut ca panteruta se sperie de paianjeni 😁
...si e chioara pe intuneric 😁
...si daca ai vazut vreodata pisica agatata de lampa..eh...asa arat cand vad un paianjen 😁
https://pics.onsizzle.com/what-if-the-spider-you-killed-in-your-home-had-8406229.png
o/
Pfuuu, trebuia să încep tocmai din temniță! Bineee...
😁 da dar ce melodie frumoasa cantai.... 😃
Se pare că mie mi se cam luase piuitul... până la urmă altcineva cânta 😛
hai ca poti....... simt eu 🙂
😁
🙂
nais 🙂
🤣
bravooooooooooo 🙂
aloooo, era o tarantula, de chiar 🙂
Dap 😁 o lighioana urata si paroasa 😁
o/
http://prntscr.com/e3t8nx
v
Datorită noului update din modulul media prin care Plato promoveaza articolele in care se scriu cele mai multe cuvinte in comentarii, am sa “comentez” cu prima parte a Lepşii scrise de Panteruţa, pentru a readuce articolul în Topul vizibil pe prima pagină eRep.
Leapsa literara-Dust in the wind (Uprising)
O alta zi din era neo-erep e pe cale sa se sfarseasca.
Stau pe terasa cu o cana de cafea in mana si privesc la soarele ce se scufunda incet in mare.
Intregul orizont pare a fi in flacari amintindu-mi de ziua cand au ars toate cartile,revistele si orice cuvant scris de mana omului.
Flacarile iadului...la propriu...pentru ca au ucis tot ce iubeam odata..
Fiecare a avut de ales...te supui noului sistem or pleci devenind un paria. Cei care s-au impotrivit, au fost executati, ca deh...aveau nevoie de exemple..
Nu o sa-mi iert niciodata ca nu am ajuns la timp sa-mi salvez prietenii...desi cateodata o voce imi sopteste "Nu ai fi schimbat nimic, te-ar fi ucis si pe tine".
Poate ar fi fost mai bine decat sa traiesc tot ceea ce a urmat.
Cei care au supravietuit au plecat pe alte meleaguri sau pur si simplu au intrat intr-o forma de hibernare....sau amandoua.
Eu sunt una din acei "adormiti"...
Dau sa mai beau o gura de cafea dar e rece deja si un bazait nu imi da pace.
Brusc realizez ca bazaitul vine de la telefonul meu secret, un numar pe care putine persoane il au.
Dau sa raspund si scap cana de cafea..
"Prostanaca ce esti" imi zic cu naduf.
"Na servus si tie" aud o voce razand in receptor.Era Lucia.
"Iarta-ma Luci dar vorbeam cu mine.Ce s-a intamplat? Stiu ca telefonul asta e doar pentru urgente"
"Asa e si nu am timp mult la dispozitie asa ca asculta-ma cu atentie"....
Dupa ce am aflat tot ce s-a intamplat,locatia secreta a prietenilor mei si dupa promisiunea ca ne vom vedea in curand, am inchis si am ramas pe ganduri.
"Last 19 hours for the Power Pack" se auzea de la megafoanele instalate pe strazi..
.................................................................
........................................
M-am uitat cu ciuda afara "Baga-ti-ai undeva packul ala...Gata! e timpul de o schimbare"
In timp ce imi impachetam strictul necesar ( jumate de dulap...ca mna...aveam multe arme) reflectam la cele aflate.. si mai ales la stiloul misterios.
Din pacate nu am avut prea mult timp de gandire la dispozitie pentru ca 4 masini blindate au oprit in fata casei.Din ele au iesit in fuga soldati din admin-team inconjurand rapid casa.
"Get out with your hands up!We traced your call, we know you are there!" zice o voce prin megafon.
"Da, da...o sa ma prindeti voi la pastele cailor" zic activand perimetrul minat ce il aveam instalat in casa.."just in case"...si ies prin trapa spre tunelul ce avea sa ma duca la un hangar secret unde tineam un avion micut.
Am incarcat rapid in avion jumatate din strictul meu necesar, ca doar atat apucasem sa impachetez.
In timp ce rulam pe pista improvizata am auzit un bubuit asurzitor.Locul meu de refugiu tocmai disparuse in mii de bucati.
"Hasta la vista baby! I'll not be back" zic razand si decolez...
Zborul a fost greu si nici vremea nu prea a tinut cu mine. Dupa o lupta incrancenata cu o furtuna am ajuns in apropierea locatiei secrete cautand disperata un loc de aterizare.
Un motor nu mai functiona iar indicatoarele se invarteau innebunite de o forta misterioasa.
"Noah mai ca doar nu oi fi in triunghiul Bermudelor" ma gandesc si aterizez intr-o poiana...oprindu-ma cu botul avionului intr-un copac.
Deschid usa avionului si epuizata aterizez cu o bufnitura pe pamant.Imi iau cele doua genti, ce acum mi se parea ca au o mie de kilograme si m-am indreptat spre casa unde se ascundeau prietenii mei, DirectX,Dani,Briga si Dragos.
Am ramas un moment cu fruntea lipita de usa, incercand sa imi recapat fortele, cand am auzit urmatoarea discutie:
“Penita, PP, Bene, 17, sti, 99. Penita, Bene, 1799, sti. Penita… Benesti… P…P…..Oare?? Nu se poate?!”
....................................................................
...............................................
Am deschis usa, mai mult cu capul ca mainile imi erau ocupate si am zis in loc de salut:
"Petrache Poenaru!" si pentru ca asta mi-a stors si ultima picatura de enegie, am picat lata.
M-a trezit un miros oribil,ca de de mortaciune.Am sarit ca arsa din fotoliul unde eram intinsa uitandu-ma in jur.
"Vezi? am zis ca o sa mearga si cu asta" zise Briga tinand o soseta in mana, gasita cine stie pe unde. "Bine ai venit panteruta" mai adauga.
Dani se uita la mine si pentru ca inca priveam cu ochi bulbucati chestia aia ce ma trezise, spuse tinandu-se de nas:"Dragule, scoate dihoru' afara de aici ca murim toti intoxicati"
Dupa o ora...
DirectX recita cu patos: "In epocile de amortire ale natiunilor apar evenimente care, ca o raza din cer, lumineaza popoarelor ochii mintii, in desteptarea constiintei de sine si le conduce pasul pe calea progresului in dezvoltarea simtului national."
"Mmmvaiii ce frumos" zise Briga "Deci noi suntem razaaaa soaaarelui...floareaaaa..."
"Noi si stiloul, got it?" il intrerupse Dragos "Oricine il atinge v-a incepe sa scrie.Uitati-va la panteruta cum butoneaza telefonul.Deja a inceput sa scrie" mai spuse aratand spre mine.
Am ridicat ochii uimita "Ha?" "Caut un numar de telefon...am un plan" am spus.
Le-am spus despre ideea mea de ai aduce alaturi de noi pe Lucia,Belze si Mentalist.
"Dar, pentru succesul misiunii noastre, avem nevoie de purtatorul de patrafir" am zis ganditoare
"Hahahaha, sper ca nu te gandesti la acelasi popa care ti-a oficiat e-nunta?" zise Briga scuturandu-se de ras
"Hmm...ba da, la el ma gandesc" am zis si vazand privirile mirate ale lui Dragos, Direct si Dani, am adaugat "Mmmmm...aaaaa....pai eu l-am cam lasat sa se intoarca de pe front singur....aaaa...pe jos"
Si vazand privirile schimbandu-se de la mirare la oripilare am mai zis:
"Nu am avut de ales plus ca e imposibil sa fie suparat pe mine dupa atatia ani.Uite, o sa-l sun sa-i cer ajutorul"
.................................
...........................................................
Am format numarul iar cand persoana de la celalalt capat a raspuns, am zis: "Aici Blackpanther76 as...bip bip bip bip..." si pentru ca nu ma oprea un telefon trantit in nas, am sunat inca odata..
"Parinte avem nevoie de ajutorul tau....."
🙂
M-am uitat cu ciuda afara "Baga-ti-ai undeva packul ala...Gata! e timpul de o schimbare"
In timp ce imi impachetam strictul necesar ( jumate de dulap...ca mna...aveam multe arme) reflectam la cele aflate.. si mai ales la stiloul misterios.
Din pacate nu am avut prea mult timp de gandire la dispozitie pentru ca 4 masini blindate au oprit in fata casei.Din ele au iesit in fuga soldati din admin-team inconjurand rapid casa.
"Get out with your hands up!We traced your call, we know you are there!" zice o voce prin megafon.
"Da, da...o sa ma prindeti voi la pastele cailor" zic activand perimetrul minat ce il aveam instalat in casa.."just in case"...si ies prin trapa spre tunelul ce avea sa ma duca la un hangar secret unde tineam un avion micut.
Belze, Mentalist...multumesc ♥
normal ca nu mai aveam munitie... nu mai era wiskey..😁 bv Pantee!
😁 multumeeeeeesc 😃
Daca imi mai vine randul, promit sa refac stocul 😁
Chiar te rog.. pentru fete.. chardonnay? 😃
apa minerala 😁 face bine la ochi...nu vezi paianjeni in dublu exemplar 😁