La sanius
Day 2,042, 08:00
•
Published in Republic of Moldova 
•
by
•
by direct x
Ambient muzical
Mi-aduc aminte de mine, era intr-o iarna prin 86-87. Nu prima amintire despre mine....aia a fost prin `80 cand mama tipa la mine ca trebuie sa plecam iar eu nu ma hotarasem asupra carei caciulite trebuie s-o iau... in fine, mergeam la sanius, cu prietenii din cartier, pe dealul Galata.
Dealul Galata e o provocare pentru orice persoana care nu e un sportiv de performanta. Nu e mult de catarat, dar e al naibii de abrupt. Nu stiu cum s-a turnat asfalt pe niste ulite.....Pe coama dealului e manastirea Galata...
Asta e o poza cu manastirea, urcusul, nostru se desfasura undeva prin dreapta manastirii.
Mergem si urcam pe deal. Caram saniile, era frig afara, minus 20 si ceva, aveam caciula de iepure, ma durea la basca, plus costum de fas matlasat dublu, triplu, doua pulovere, doua perechi de izmene si pieptar si trei perechi de ciorapi de lana cusute de bunica, mucii imi atarnau ca niste stalacmite inghetate pana la piept, ii mai rupeam din cand in cand de la nas. Ajung pana la pasul 1. Vreo 150-200 de metri pana jos unde era o strada, iar pe la marginea strazii circula de milenii paraul Nicolina.
Copiii obositi, in spirit de solidaritate, urlau cand se apropia vreo masina dintr-un sens sau celalalt. Eu, probabil din cauza caciulii de iepure cu urechi, n-am auzit cand toti urlau TIR-Uaaaaaaaaai!!!!!!!!!!.
Ma pun pe sanie si capat viteza, eram primul, singurul cred. Ceilalti se agitau pe margine, in gandul meu... ma ovationeaza....sunt primul.... vad capul de cabina de la TIR... ce dracu cauta asta pe aici??? Decizii de fractiune de secunda, imi arunc picioarele in spate pe gheata de pe sanie s-o incetinesc, calculele mele mentale apreciau ca voi ajunge chiar printre rotile remorcii, carmesc in extremis spre dreapta cu mainile ridicand sania in aer, auzeam, cum talpigul stang, ultimii 10 cm, muscau din gheata, usor carmeam dreapta, prind ceva, reusesc, bufffff.
Ma opresc intr-un stalp de electricitatate. La momentul impactului tineam sania de spetezele din spate, eu fiind 70% pe jos, impactul a fost brusc, sania mi-a intrat cu totul in ficat, am vomat dupa vreo 2 minute. O durere ascutita imi semnala cred o bila golita subit. Ma asez pe sanie si-mi dau jos caciula. Urlu... Ce Beeep... beep! Beep! Beeep! nu mi-ati spus ca vine tirul? Dupa, iar vomit, parca era si un pic de sange...Pai ti-am spus. Erai singurul fraier de pe partie...
Vine o fata la mine de vreo 5 ani care lingea cu sarg dintr-un turture. Mancatul zapezii sau linsul/suptul la turture era singura modalitate de hidratare pe atunci. Ti-e sete? Ma intraba? Eu ii zic intins in pozitie fetala pe partea stanga, pe sania lipita de stalp ca da. Imi intinde turturile ei. Unul mare, plin de apa.... Musc din el si il topesc in gura. I-al tu ca eu mai am...
Ma hidratez, mai stau vreo jumatate de ora si iar urc dealul ca doar nu venisem degeaba... tot pana la etajul 1. Scot „la piece du la rezistance” o bucata de parafina, adusa de mama de la servici pentru care am facut curat in camera mea o saptamana. Ung meticulos fiecare milimetru din talpicul saniei.
De jos ni se da startul. Plecam... Ne aruncam pe sanii si incepem sa prindem viteza, avantajul pe care mi l-a oferit mama incepe sa-si spuna cuvantul. Aveam jumatate de lungime de sanie inainte, apoi 2 lungimi de sanie apoi mai multe. Toti copii de jos ovationau. Eram primul... Trec linia de sosire, trec de strada, sania se opreste brusc in bordura, eu decolez de pe sanie..... Zbor.... ce frumos....si trosc, cad prin gheata drept in mijlocul paraului Nicolina.
Dupa, un zgomot scurt si surd, vad pumnul cum se opreste in fata mea, se cam intuneca totul, ma doare nasul...e frig.... ies din apa, cu capul doar, vreo doi trecatori adulti se baga dupa mine si ma scot, ma baga intr-o casa apropiata si-mi scot hainele de pe mine. Le dau speriat detalii despre mine. Cum ma numesc, unde stau, etc...
Vine si tata si bunica, salvarea, mama si bunicul. Ma duc la spital si-mi radiografiaza tot corpul. Nas zdrelit, vanatai peste tot, mi-o gasit si ficatul cu o mica rupere..., speriat tot, in rest intreg. Am stat vreo saptamana la refacere pe acolo.
La o luna dupa, am vrut sa ies cu sania afara. M-a batut mama de m-a durut.
direct x
Articol participant la Acest concurs
Mi-aduc aminte de mine, era intr-o iarna prin 86-87. Nu prima amintire despre mine....aia a fost prin `80 cand mama tipa la mine ca trebuie sa plecam iar eu nu ma hotarasem asupra carei caciulite trebuie s-o iau... in fine, mergeam la sanius, cu prietenii din cartier, pe dealul Galata.
Dealul Galata e o provocare pentru orice persoana care nu e un sportiv de performanta. Nu e mult de catarat, dar e al naibii de abrupt. Nu stiu cum s-a turnat asfalt pe niste ulite.....Pe coama dealului e manastirea Galata...
Asta e o poza cu manastirea, urcusul, nostru se desfasura undeva prin dreapta manastirii.
Mergem si urcam pe deal. Caram saniile, era frig afara, minus 20 si ceva, aveam caciula de iepure, ma durea la basca, plus costum de fas matlasat dublu, triplu, doua pulovere, doua perechi de izmene si pieptar si trei perechi de ciorapi de lana cusute de bunica, mucii imi atarnau ca niste stalacmite inghetate pana la piept, ii mai rupeam din cand in cand de la nas. Ajung pana la pasul 1. Vreo 150-200 de metri pana jos unde era o strada, iar pe la marginea strazii circula de milenii paraul Nicolina.
Copiii obositi, in spirit de solidaritate, urlau cand se apropia vreo masina dintr-un sens sau celalalt. Eu, probabil din cauza caciulii de iepure cu urechi, n-am auzit cand toti urlau TIR-Uaaaaaaaaai!!!!!!!!!!.
Ma pun pe sanie si capat viteza, eram primul, singurul cred. Ceilalti se agitau pe margine, in gandul meu... ma ovationeaza....sunt primul.... vad capul de cabina de la TIR... ce dracu cauta asta pe aici??? Decizii de fractiune de secunda, imi arunc picioarele in spate pe gheata de pe sanie s-o incetinesc, calculele mele mentale apreciau ca voi ajunge chiar printre rotile remorcii, carmesc in extremis spre dreapta cu mainile ridicand sania in aer, auzeam, cum talpigul stang, ultimii 10 cm, muscau din gheata, usor carmeam dreapta, prind ceva, reusesc, bufffff.
Ma opresc intr-un stalp de electricitatate. La momentul impactului tineam sania de spetezele din spate, eu fiind 70% pe jos, impactul a fost brusc, sania mi-a intrat cu totul in ficat, am vomat dupa vreo 2 minute. O durere ascutita imi semnala cred o bila golita subit. Ma asez pe sanie si-mi dau jos caciula. Urlu... Ce Beeep... beep! Beep! Beeep! nu mi-ati spus ca vine tirul? Dupa, iar vomit, parca era si un pic de sange...Pai ti-am spus. Erai singurul fraier de pe partie...
Vine o fata la mine de vreo 5 ani care lingea cu sarg dintr-un turture. Mancatul zapezii sau linsul/suptul la turture era singura modalitate de hidratare pe atunci. Ti-e sete? Ma intraba? Eu ii zic intins in pozitie fetala pe partea stanga, pe sania lipita de stalp ca da. Imi intinde turturile ei. Unul mare, plin de apa.... Musc din el si il topesc in gura. I-al tu ca eu mai am...
Ma hidratez, mai stau vreo jumatate de ora si iar urc dealul ca doar nu venisem degeaba... tot pana la etajul 1. Scot „la piece du la rezistance” o bucata de parafina, adusa de mama de la servici pentru care am facut curat in camera mea o saptamana. Ung meticulos fiecare milimetru din talpicul saniei.
De jos ni se da startul. Plecam... Ne aruncam pe sanii si incepem sa prindem viteza, avantajul pe care mi l-a oferit mama incepe sa-si spuna cuvantul. Aveam jumatate de lungime de sanie inainte, apoi 2 lungimi de sanie apoi mai multe. Toti copii de jos ovationau. Eram primul... Trec linia de sosire, trec de strada, sania se opreste brusc in bordura, eu decolez de pe sanie..... Zbor.... ce frumos....si trosc, cad prin gheata drept in mijlocul paraului Nicolina.
Dupa, un zgomot scurt si surd, vad pumnul cum se opreste in fata mea, se cam intuneca totul, ma doare nasul...e frig.... ies din apa, cu capul doar, vreo doi trecatori adulti se baga dupa mine si ma scot, ma baga intr-o casa apropiata si-mi scot hainele de pe mine. Le dau speriat detalii despre mine. Cum ma numesc, unde stau, etc...
Vine si tata si bunica, salvarea, mama si bunicul. Ma duc la spital si-mi radiografiaza tot corpul. Nas zdrelit, vanatai peste tot, mi-o gasit si ficatul cu o mica rupere..., speriat tot, in rest intreg. Am stat vreo saptamana la refacere pe acolo.
La o luna dupa, am vrut sa ies cu sania afara. M-a batut mama de m-a durut.
direct x
Articol participant la Acest concurs
Facebook
Twitter
Discord
Comments
Pole
Dintr-un copil nebun nu poate creste un adult cumpătat
eu nu sunt o persoana a extremelor norman. ca ma faci nebun copil fiind sau nu, mi se falfaie. indatoririle zilnice mi le indeplinesc amigo.
comentariul lui Norman l-am luat aproape ca pe o lauda ...
ohhhhh! ManuR, n-a fost....
BTW... apreciez o mica dona de "necumpatare" si la adulti...(asa intr-o limita a bunului simt)
banui ca tu ai fost ala care tinea de sase intotdeauna, iar la fotbal, ori stateai pe margine si faceai galerie daca erau destui ca sa joace jocul, ori stateai in poarta cand ploua afara. ce copil trist si cumpatat ai fost. mi-e mila....
daca a fost un copil cumpatat....nu vreau sa ma gandesc ce pozne poate face ca adult ...
ratia de pozne intr-o viata e deobicei constanta
doar ca in realitate exista si cazurile extreme (fetele tinute din frau, copile fiind, cand dau de "libertatea" maturitatii se transforma cu totul si ajung pe muuuulte cai gresite tocmai ca au avut educatia prea stricta si au fost indoctrinate mult prea "cumpatat").
eu, in locul mamei tale, te "mancam cu totul" de nu mai pomenei de sanie inca 1000 de ani inainte :- )
sa nu-ti imaginezi ca dupa ce am iesit din spital nu m-am mai dat cu sania. nu m-am mai dat cu sania mea anul ala....
is sigura de asta.....am fost si eu de varsta aia si nu pot sa-ti spun cate "nefacute" am facut....
Interesant : ))
votat
Drac de copil..😁) Da' altfel cum s-ar naste povestile si invataturile de minte? Nu toti il cred pe Stan Patitul panu nu intra si ei in pielea personajului... aaa..stai.. am gresit.. erata: TOTI! 😁)
Corect Dragoș..))
Mai rar ”adulți cumpătați”... Poți să-i numeri pe degete..))
un "copil cuminte" cred ca e "defect de fabricatie"....
Ca și "babă frumoasă" la o adică..))
Cu toate că e un adevărat calvar sa crești un copil ”nebun”. Te duci subit, ăla fără măcar să realizeze până după 40, ce ai făcut pentru el...
Impielitat odorul 😛
Astfel de amintiri nu stiu daca exista in meniul pustilor din ziua de azi ."Adult cumpatat" devii numai dupa ce treci prin peripetiile nevinovate ale copilariei .
Cu respect,
Slevin
: )))
eu eram mult mai cuminte. cele mai plăcute amintiri cu sania le am de când făceam „trenul” de 5-10 sănii la țară pe un traseu nu atât de abrupt, dar luuung (dacă aveai răbdare să urci până la capăt cred că se făcea de vreun km). dura ceva urcușul, dar era nebunie la coborâre.
am stat o dată la săniuș până dincolo de limita în care nu-mi mai simțeam picioarele. n-am avut degerături permanente, dar am plâns vreo oră de durere cu picioarele în ligheanul cu apă caldă.
Povestioara ta mi-a adus ceva racoare in dupa amiaza asta caniculara 🙂
Si da, pot depune marturie ca esti un adult cumpatat, chiar de ai fost un copil "nebun", dar frumos!
Mda... Am si eu impresia asta, uneori...
Nu trebuie sa ma crezi pe cuvant, dar din cele 5-6 zile pe saptamana pe care le petrec in mare parte cu el si asta de vreo 10 ani continuu, iti pot spune ca e o persoana cumpatata. Ca avem cu totii momentele noastre de necumpatare, e adevarat, dar daca nu ar fi, nu am fi oameni, ci roboti.
Adevărat. Un individ suspect de chibzuit ....
Poate i se trage de la ”stalacmitele” rupte la săniuș... Nu știu.
[removed]
[removed]
[removed]
Va rog pe amandoi sa incetati sa va balacariti! Va purtati ca doi copii razgaiati, fara urma de maturitate!
[removed]
: ))))
ma trecu un fior de frig si ras
p.s: esti sigur ca mucii aia erau stalagmite si nu stalactite?
ai fost singura VV care a sezizat diferenta. daca atarna, is stalactite... da ms.
mi-a placut prea mult imaginea : )
Bataia parintilor e rupta din rai :}
Ce buni erau tzurtzurii care se topeau in gura!🙂
Foarte vesel nu e subiectul, dar poza si contextul m-au dus in urma spre vremurile copilariei...
Nu-s o persoana usor de amuzat, insa povestioara ta aproape ca m-a dat cu "cracii" in sus de ras. Bravo!
Si acum rad, scrrindu-ti randurile astea neinsemnate... Tu cu turturii tai... 🙂))
Excelent !