Istoria berii

Day 2,469, 01:26 • Published in Serbia Romania • by I am G R O O T

Dragi cititori.

Nu sint un mare cercetator, dar incerc sa va scriu, pe scurt, citeva din tainele istoriei acestei bauturi.

Se pare ca prima forma de bere vine de la piinea care s-a udat si a inceput sa fermenteze, de unde a aparut procesul de fermentare, acum circa 6000 de ani.



In Egiptul vechi, berea a fost considerata o bautura divina, iar legenda spune ca "vinul de orz" a fost creat de zeul Osiris care a uitat la soare orz amestecat cu apa sacra din Nil. Ulterior, berea se afirma ca bautura de protocol, aliment si foarte important, ca moneda de schimb.



In Grecia antica, berea este apreciata ca bautura si recunoscuta pentru proprietatile medicinale insa grecii si ulterior romanii nu sint foarte interesati; asa cum se stie, ei sint mari consumatori de vin. Pentru Gali insa, berea sau Cervsia (Cervoise in onoarea lui Ceres, zeita recoltelor) este o adevarata bautura magica.

Datorita interesului galilor pentru aceasta bautura, vor fi cunoscuti in istorie ca inventatori ai butoiului, obiect ce a permis un control mai bun al fermentarii, al manipularii precum si al depozitarii.
Reteta de bere cunoscuta si folosita in vremurile de demult este foarte apropiata de cea utilizata in prezent, diferenta constind in folosirea ingredientelor (productia acestora devine incet-incet o adevarata arta, ulterior o industrie uriasa) prin care se va obtine berea aromatizata, precum si imbunatatirea si diversificarea procedeelor de obtinere a berii.

In secolul VIII, hameiul - planta recunoscuta pentru proprietatile antiseptice - isi face aparitia in fabricarea berii. In acest moment fabricarea devine o arta subtila in care calugarii se disting ca adevaratii experti. In toata aceasta epoca, berea capata un mare renume si o raspindire fara precedent, in principal in spatiul anglo-saxon.



In Evul Mediu, berea era cea mai intilnita bautura, fiind considerata o resursa de calorii. Calugarii catolici din nordul Europei si-au dat seama ca numarul mare de calorii ii permite berii sa fie un aliment desavirsit pentru perioada postului. Fiecare manastire s-a specializat in producerea unei beri cu o anumita aroma. Si pentru ca de cele mai multe ori retetele s-au transmis din generatie in generatie, berile calugaresti au ramas unele dintre cele mai apreciate de-a lungul timpului.
Din secolul IX si pina in secolul XIV, berea este produsa, cu mici exceptii, de calugari. Toti cei care doreau sa produca bere pe cont propriu trebuiau sa achite calugarilor o taxa cunoscuta ca "taxa Gruyt"



Comertul cu bere a explodat in secolul al XI-lea. Tot in aceasta perioada prind forma si primele asociatii ale comerciantilor, care incercau astfel sa faca fata puterii feudale sau guvernamentale. Asa numitele “bresle ale negustorilor” au devenit destul de influente in comertul acelor vremuri, au depasit granitele oraselor, ajungind sa formeze chiar fratii. Una dintre cele mai importante era “Federatia Hanseatic” si cuprindea opt din cele mai importante orase al Germaniei.

In Anglia medievala berea era apreciata in functie de modul in care era uscat maltul; despre galezi se spunea ca doar ei pot sa bea berea pe care o faceau din malt uscat cu turba, bere cu o aroma extrem de aparte si puternica. In schimb, erau foarte apreciate de catre englezi berile facute din malt uscat la foc din lemn importat din Norvegia.
Insasi regina, in timp ce calatorea prin tara, trimitea curieri inainte pentru a degusta berea locala. Daca aceasta nu se ridica la standardele necesare, o rezerva era trimisa imediat de la Londra catre regina.



Tatal lui William Shakespeare a fost degustator de bere sau “conner”. Acesta testa berea turnind o parte pe o banca, asezindu-se apoi pe aceasta in timp ce termina restul berii. Daca era zahar in bere, sau daca nu era pura, pantalonii din piele pe care ii purta se lipeau de banca dupa jumatate de ora.

Berea era de asemenea comuna la locul de munca. Benjamin Franklin a inregistrat consumatia zilnica de bere intr-o tipografie din Londra ce a vizitat-o. Fiecare dintre angajati consumau o halba inainte de micul dejun, o halba intre mic dejun si prinz, o halba la prinz, o halba la ora 6 si o halba cind terminau lucrul.
La sfirsitul secolului 17, alocatia pentru elevii de toate virstele de la o scoala din Anglia consta in 2 sticle pe zi pentru ca era mult mai sigura si mai buna la gust decat apa potabila disponibila. - oare de ce n-am facut scoala atunci.

Cam atit pentru azi

Pina la urmatoarea reauzire

Bebe berar

PS: