Intrebari
•
by Cristinutaa
Stiti, nu stiu de ce va scriu asta... Chiar nu stiu de ce... De fapt, nu mai vroiam sa scriu un articol azi, dar imi era frica de faptul ca atunci cand voi vrea sa scriu, va pleca ideea. Una e cand iti vine o idee la ora de romana unde apoi filozofezi in caiet cat vrei si alta e cand iti vine o idee pe drum spre casa dupa ce ai cumparat usturoi.
Brusc mi-a trecut prin cap: ce a ajuns omenirea?
Adica... ne nastem toti diferiti, aratam diferit, gandim diferit si apoi... vine un moment in care te temi sa fii altfel, in care vezi ca altii sunt altfel si parca iti pare ca alta e normalitatea si incepi sa te schimbi, simti de nevoia de a te schimba pentru ca te temi de singuratate, te temi de tine... Si apoi iar ceva nu e in regula si nu esti multumit si iar te schimbi si te schimbi si te schimbi. Iei sute de masti ca apoi la o varsta sa te uiti la filme si sa iti doresti si viata ta sa fie ca un film si te gandesti de ce nu? De ce nu ai dreptul? Totul iti pare atat de monoton in jur, vrei diversitate, vrei o alta viata si incerci sa devii diferit. Si iar iti pui masti si masti: devii mai extravagant, indiferent, rebel, impertinent sau si mai rau: incepi sa te droghezi, sa bei sau te blochezi si nu vezi drum inainte.
Si ne uitam la unii si ii criticam, ne gandim de ce exista asemenea oameni pe pamant, iar in adancul sufletului ti-e mila de ei sau ii urasti.
Principii peste principii, reguli peste reguli, prejudecati peste prejudecati... Uneori am impresia ca sunt doar niste masti pe care ti se cere sa le pui.
De ce si principiile? Stiu ca s-ar putea sa regret ca le-am pus si pe ele in lista, or eu sunt deseori o persoana principiala, dar principiile sunt un gen de reguli pe care ni le punem singuri, niste limite pe care nu vrem sa le trecem. Cum ii raspunsesem lui SergiuSky cand m-a intrebat de ce nu-l votez: "din principiu". Nu pentru ca nu am putut,ci pentru ca mi-am insuflat singura ideea. Dupa cum se spune: limitele ni le alegem singuri.
Ne trezim intr-un moment intrebandu-ne: "Cine sunt eu?" si ti-e frica sa recunosti ca nu stii. E atat de greu sa te redescoperi, uneori chiar imposibil.
Dar ma gandesc... ce-ar fi daca nu am primi toate aceste masti in care intra foarte usor intreaga educatie? Nu ar fi un haos? Un razboi continuu? Nu am fi animale obisnuite? Si atunci ar trebui sa selectam foarte minutios ce corectam si ce lasam... dar de unde stim noi ce e corect?
Unde e binele? Unde e adevarul? Undeva la mijloc? Si atunci unde e mijlocul? Cine decide asta? Ce sunt eu defapt? Ce esti tu defapt? Ce e intreaga noastra lume?
Aceasta este o meditatie a unei adolescente... Sper ca merita macar un pic sa fie citita.
Sper ca nu o sa fie considerata spam. 🙂
Facebook
Twitter
Discord
Comments
Nu-ti mai pune atatea intrebari. Nu ajuta la nimic.
Ba din contra🙂
E bine atata timp cat reusesti sa-ti pui intrebari. Si asta nu este o caracteristica a unui adolescent. Un om normal isi pune intrebari toata viata.
Devine grav cand incepi sa-ti gasesti singur raspunsurile. Cand indraznesti sa devii categoric. Si asa ceva este imposibil. Stii treba cu "adevarul absolut".
Cu principiile e putin mai simplu. Acestea nu au nevoie neaparat de o logica. Este ceea ce simtim. Si atat.
Pricipiile insa nu sunt o pereche de manusi pe care UNEORI le porti iar alteori nu, in functie de clima. Asta incercam sa-ti explic in unul din commenturile mai vechi.
Incearca sa-ti imbratisezi principiile, impaca-te cu ele si nu-ti mai pune masca peste ele. Si cand vei reusi vei obtine siguranta si puterea necesara pentru a lupta pentru aceste principii.
La orice varsta si moment in care vei reusi sa realizezi acest lucru , acesta va fi momentul in care vei trece pragul intre adolescenta si copilarie inspre maturitete.
Dar nu dispera... unii nu reusesc sa treaca niciodata peste aceasta granita🙂... si mor ca adolescenti batrani🙂
Intrebarile nu ajuta efectiv, dar sunt un pas in cautarea raspunsurilor.
well.. ai abordat multe subiecte..
e ca si cum ai fi intr-o padure si vrand sa gasesti iesirea din ea analizezi fiecare copac, daca cunosti fiecare copac, stii si padurea, but that's probably not the most efficient way to get out of the forest in case you're lost in it,
... so I would suggest you take one single question and then research it well 😉 it'll be more fun and useful than contemplating about the meaning of life.
... or simply ask a forest ranger for help😁)
ufff, unde's anii pe care-i ai tu ? : )
stai numa' sa vezi cand te inveti si cu negarea negatiei... zambeam : )
sincer, mi-a facut placere sa citesc articolul,
inca mai exista speranta daca in el se vor regasi si alti adolescenti de pe aici
iti zic o vorba a unui prieten drag:
cand dai cu capul de pragul de sus, dă macar tare de tot,
sa sara toti dintii din gura, apoi - ii aduni, ii pui la loc si mai incerci inca odata : )
Cred ca majoritatea celor care joaca erepublik isi pun intrebari. Felicitari!
Bun sfat Danidanam😁)
Nu stiam eu de ce sunt atatia batrani cu proteza dentara😃
din cauza de prag, nenea brigaderu' : )
Poi vezi? D'aia mi-am pus eu pragul/stacheta intotdeauna cu 5 dejte mai sus decat trebuia😁 Ca sa stiu o treaba😉
Acum, nu numai ca am toti dinti dar, al dracu', parca-ncep sa-mi iasa si dinti de lapte😃.
Bre , ce tot vorbiti despre principii? Ce-s alea?Vrei sã o duci bine? Atunci minti, fura, pune mina pe tirnacop si da la cap oricui iti iese-n cale si are ceva ce nu-ti apartine, da-ti trebuie, fa-te pres la picioarele mai marilor dar nu uita sa le bagi cutitu-n spate dupa ce au trecut increzãtori peste tine, toarna-ti colegii, prietenii, chiar si copiii, tradeazã pe oricine, pentru orice.Principii?! Da-le dracu' de principii!
Pai bun, si raspunsurile ? Ca intrebarile le stiam si eu, multumesc frumos ...
... efectu' razelor de luna asupra conopizilor...
meditati, boiz, numa' meditati : )
Nu au raspuns. Cu cat mai mult incerci sa descoperi ceva, cu atat mai multe intrebari apar. Dupa cum zice profesorul meu de istorie: rezolvarea unei probleme creaza alte probleme poate mult mai complexe.
Am impresia ca viata e un labirint fara iesire... adica poti sa zbori din el (mori), dar nu poti sa descoperi iesirea netrisand 😃 De parca cineva nu vrea sa se descopere esenta si a pus asupra ei mii de masti si tentatii. Atatea masti incat o viata de om sa nu poata scoate nici a mia parte din ele.
Vrei sa o duci bine?
Pui mana si muncesti, fii om cu cei din jurul tau, chiar cu riscul de a mai pierde cate-un leu.
E prea usor sa faci rau. Incearca un lucru dificil: fa un bine! Nu tre' sa-l stie nimeni, nu-l fa de 'advertising' sau altele. Fa-l pentru a ajuta intr-adevar pe cineva.
Nu trada pe nimeni si nu lua la misto pe nimeni. Trebuie ca pe strada, ca si in viata, sa mergi cu capul sus, fara sa te feresti de nimeni.
E bine si laudabil ca-ti pui intrebari. De unde vin raspunsurile? De peste tot.
@cristinutaa
pui mic : ) viata ii faina si cand ii naspa'
depinde doar de tine cum ti-o asterni, cat de mult/putin sau cat de inteligent uzezi de compromis
si cat de bine stai cu ortostatismu', mai ales in fata oglinzii...
Stii, Cristina... cand Adam a muscat din mar, prima lui reactie dupa aceea a fost sa-si ia frunza care-i acoperea partea rusinoasa si sa-si acopere fata cu ea😁
... Cica un popa, un imam si un rabin au fost jefuiti si lasati in pelea goala in mijlocul Jerusalimului.
Popa si imamul si-au acoperit imediat organele cu mainile. Rabinul insa si-a acoperit fata.
- De ce iti acoperi fata? - l-au intrebat cei doi.
- Pentru ca nimeni nu ma cunoaste dupa barbatie ci dupa fata😁)
Un cvasi-raspuns ar fi ca totul e doar un joc. Viata nu trebuie luata in serios pentru ca nu e nimic real, nimic solid. Odata ce intelegi asta intrebarile si raspunsurile se dizolva in neant.
Nu suntem inzestrati cu simturi care sa inteleaga absolutul. Mintea umana este mult prea limitata pt a intelege ceva ce nu poate concepe din constructie. Nu poate decat sa dea raspunsuri materiale la intrebari imateriale.
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric...
Ma Cristina hai sa iti raspund eu la unele intrebari ca sa te scot din ceatza.
Intrebariile tale sau sa zicem nelamuririile tale suna cam asa :
1) Stiti, nu stiu de ce va scriu asta... Chiar nu stiu de ce... >> de plictiseala si ca nu ai altceva mai bun de facut.
2 ) Iei sute de masti ca apoi la o varsta sa te uiti la filme si sa iti doresti si viata ta sa fie ca un film si te gandesti de ce nu? De ce nu ai dreptul? >> Din pacate viatza ta este deja un film dar low cost si combinat cu porno.
3)Dar ma gandesc... ce-ar fi daca nu am primi toate aceste masti in care intra foarte usor intreaga educatie? >> Nu isi permite nimeni in ziua de azi sa isi arate adevarata fatza la cineva pe care nu il cunoaste decat daca este foarte naiv.
4) Unde e binele? >> acolo unde nu te astepti.
5) Unde e adevarul? >> Adevarul este acolo unde il cauti dar te asigur ca nu vrei tot timpul sa il aflii.
6) Ce sunt eu defapt? >> Cristina si atat.
7) Ce esti tu defapt? >> Dobre cel ce te va distruge putin cate putin ani de zile.
😎 Ce e intreaga noastra lume? >> Lumea ta e diferita de cea a noastra defap a ta e doar o fictiune , o lume imaginara in care traiesti.
Un intelept si-a dat intrebarea: "Cine sunt eu?" si s-a iluminat😁
lumina asa ca un bec in mijlocul noptii😁
http://www.scribd.com/doc/195868/Stanislaw-Lem-Ciberiada
De la pagina 1 la pagina 3 o sa gasesti o parabola destul de interesanta despre ce-ti pot aduce ganditul si intrebarile.
Melancolicii sunt liberi sa-mi multumeasca si sa se stranga toti gramada si sa ofteze prelung la gandul copilariei... 🙂
Batranul Remesh +1
Wallachian +1
Cu siguranta intrebarile cele mai multe le punem in adolescenta, atunci suntem nerabdatori sa cunoastem "adevarul"
Acesta il vom descoperi incet incet anii care urmeaza, iar la un moment dat ne vom pune alte intrebari sau mai putine, prioritatile devenind mai putine si interesele la fel, vor primi contur doar anumite categorii de intrebari...