Join the new world

Cred ca era acum 11 ani, in vara de dupa clasa a 3a, deci probabil ca aveam 10 ani.
Tocmai ma intorceam dintr-o tabara in care, printre altele fusesem in vizita la o ferma de porci, dar in loc sa ne uitam la ei, am fost atrasi de niste pui de pisica de prin curte. Nu am avut voie sa punem mana pe pui (evident) dar toti si-au incercat norocul cu mama matza, care pana la urma nu s-a lasat tinuta in brate decat de o singura fetita. Ea ne-a zis dupa aceea cu un aer plin de superioritate: “A simtit miros de pisica, am si eu una acasa, si de aia m-a lasat sa o iau in brate.” Noi aveam doar un iepure, pe Bobita, pe care il tineam in balcon, deci a trebuit sa oftam resemnati.
Cel putin asa credeam.
Au venit sa ne ia de la gara. Ne-au spus pe drum ca au o surpriza pentru noi, ca au schimbat prin casa, ca avem mobila noua in camera.
Am ajuns acasa foarte curiosi. S-a deschis usa si s-a auzit ea. Cocotata pe dulapiorul din hol, mieuna o pisica mica, birmaneza. Bineinteles ca am speriat-o cu chiotele noastre de copii si au trecut cateva zile pana sa ne obisnuim cu ea. Sau cu el. Fiind prima noastra pisica, traiam cu impresia gresita ca ar fi de fapt motan si asa s-a si ales cu numele de Otto (ales dupa un personaj din Fibel – deh, imaginatie de copii).
Imi amintesc ca facea curse prin casa pe spinarea iepurelui, in momentele acelea din zi in care Bobita avea voie sa intre in casa si cei doi se regaseau. Imi amintesc ca i-a luat o vesnicie sa se invete cu litiera si am avut parte de multe plansete si amenintari cu “Dam pisica”. Facuse o pasiune din a se urca pe balustrada balconului, pana si-a luat-o o data rau de tot si s-a limitat sa se duca pe balcon doar ca sa isi ascuta gherutele. Nu prea stia nici unul dintre noi cum se creste o pisica, cum se educa, ca e normal sa intre in calduri si sa ne tina treji cu zilele, ca ar fi trebuit sa o castram devreme ca sa nu aiba probleme. Imi amintesc ca ne-a luat luni bune sa o invatam sa nu mai vina la noi (copiii) noaptea sa ne scoale ca sa o mangaiam si asa a si ajuns sa se ataseze de tata si sa doarma doar langa el. Imi amintesc ca ne-am dat seama intr-un sfarsit ca e fetita, dar nu am mai putut sa ii schimbam numele, desi cu timpul am inceput sa ii zicem Cocolina (iarasi, imaginatie de copii). Imi amintesc ca l-a scuipat pe Clickery cand l-am adus prima data acasa, pui, mic, murdar si flamand, cand a avut tupeul sa ii manance ei din mancare desi noi incercam sa il imbiam cu pipeta cu lapte. Imi amintesc ca le spuneam alor mei ca Otto si Clickery sunt fratii nostri si cand or sa faca pui, aia o sa fie nepotii nostri si nu vom putea sa ii dam altcuiva. Si ca au incercat sa faca pui de 3 ori, toti au murit, mai putin Kiki, care s-a nascut in ajunul Craciunului la mine sub pat. Imi amintesc ce geloasa a fost cand Clickery si Kiki l-au facut pe Momo, care ii era cumva si fiu vitreg si nepot. Ca a fost o vreme in care facea pipi cu sange si nu stiam ce sa ne facem cu ea, ca s-a ingrasat atat de tare ca nu prea mai putea sa se spele dupa ce am castrat-o.
Era pisica tatei, doar la el statea in brate, doar cu el dormeam, credeam ca e o scorpie la fel de mare ca el (probabil ca a si fost o mare parte din viata ei). A imbatranit, s-a linistit si s-a imblanzit, ajunsese un mare ghemotoc de blana foarte calm. A fost singura indiferenta cand am adus-o pe Crenguta; nu simtea nevoia sa isi marcheze teritoriul, era al ei de atata timp, cum ar fi putut-o ameninta un nou pui.


Kiki, Otto si Clickery

A fost foarte trista in ultimele saptamani, am vazut-o intr-o zi cu lacrimi in ochi si m-am intrebat daca si pisicile pot sa planga. Cred ca ea stia dinainte noastra. Cand a venit acum cateva zile la mine in camera si s-a prabusit pe covor cu limba scoasa si gemand am stiut si noi ca nu mai are mult. Si-a petrecut ultimele zile stand in cosulet si band apa. Nu cred ca facea altceva. Pana sambata cand a venit sa doarma cu mine si cu Kiki dupa-amiaza. Nu cred ca am mai dormit cu ea de ani de zile. S-a intors la ea in cosulet cand m-am trezit dar a revenit seara tarziu. A urcat cu greu in pat si s-a intins acolo. M-am uitat la ea, am mangaiat-o si mi-am vazut de treaba. Pana cand a scos un sunet. Statea cu limba afara si ii sticleau ochii. Era deja inerta cand i-am dus-o mamei. S-a dus.

Am avut-o 11 ani de zile. Sau mai bine zis, ea ne-a avut pe noi. A fost un pui galagios si jucaus, mama matza, scorpie, ghemotoc de blana. N-am stiut cat de mult inseamna pentru mine si cate amintiri imi trezeste pana cand nu am vazut-o cu lacrimi in ochi si apoi intinsa la mine pe covor. N-am crezut ca o sa fie atat de gol fara ea, n-am crezut ca am sa plang pentru ea, pisica mea frumoasa si moale.
Multumesc Otto, ai fost o pisica extraordinara.