In drum spre “Nucsoara”.

Day 1,516, 02:50 • Published in Republic of Moldova Romania • by direct x

Plec in tabara. Era prin `94. Aveam vreo 16 ani. Singurul lucru pe care-l stiam despre destinatie era ca trebuia sa ajung in judetul Arges la Nucsoara.

Imi pup mama si tata dis de dimineata pe peron, ma urc in tren, imi iau locul si plecam spre Bucuresti.

Toate sucurile erau/sunt hiperosmotice. Adica nu-ti potolesc setea ci ti-o cresc.

Aveam o sticla de un kil juma cu ceva de portocale. Mai mari nu erau atunci. Ajungem cu totii la Bucuresti unde trebuia sa schimbam spre Pitesti. O intreb pe profa de sport in cat timp pleaca trenul. “Intr-o ora” primesc raspunsul.

Ba tata avem o ora, hai sa mancam si noi un mic doi, si sa bem o bere ca ma cam roade stomacul de la snitele mamei si mi-e sete de la rahatul asta de suc.“Hai”. Imi las bagajele in grija altui coleg si plec cu prietenul meu la o crasma de langa gara, pe care o stiam din alta experienta. Stam acolo, mancam, bem vreo 3 beri fiecare, eram cu chef… un pic atinsi sa zic. Ne intoarcem in gara zicandu-ne unul altuia tintele pe care puseseram ochii inca din tren. “Bre Cristina e buna rau, si mi-a facut si cu ochiul cand jucam carti” eu , in tabara, ma bag pe felie cu ea. Bine ma! zic eu, n-am treaba cu ea. Am cu Ramona, am tras vreo 2 tigari cu ea pe culoar si mi-a spus ca abia asteapta sa danseze si sa se distreze. Poate te prind cu ceva…”zic eu. Bine imi raspunde.

Ajungem la peron. Gol. “Am simtit ca-mi iese alcolul prin toti porii” Intreb un ceferist daca a plecat trenul spre Pitesti. Zambitor, ne arata trenul care era déjà la vreo 3-400 metri de noi.

Am pus-o tata! zic. “da” vine raspunsul.
Recapitulare… Trebuie sa ajungem in Pitesti, si dupa aceea la “Nucsoara”. Prevazator, eu aveam jumatate din banii care cu foarte multa generozitate mi-i dadusera parintii. Si erau destui. Prietenul avea si el. Ba, nu-i sunam pe parinti ca “fac dupa aia ca trenu-n gara” si mergem in tabara. OK imi zice.

Mergem la “informatii” si intrebam care e urmatorul tren spre Pitesti. Intr-o ora din gara Basarab. Unde-i gara Basarab? Acolo si ne arata in directia in care plecase trenul, o halta mica la vreun kilometru. Cumparam vreo 6 doze de bere si o sticla cu apa, si plecam pe jos spre gara indicata.

Luam bilete, trage trenul, unul din ala cu locuri suprapuse pe doua niveluri, si in care oriunde te asezai, te lipeai invariabil de ceva. Totul, dar absolut totul in acel tren era o mare hartie de prins muste. In plus, nu functiona niciun geam.

Pleaca trenul, opreste in fiecare halta, ba la un moment dat am avut senzatia ca a oprit si la o trecere la nivel, sa dea prioritate la masini.

Ajungem la Pitesti dupa vreo 3 ceasuri. Luam un taxi din gara. Si spunem soferului “La autogara! Va rugam”. Mergem la Gavana. Traversam tot Pitestiul, ajungem la autogara, care era goala. La informatii, ii spunem cucoanei ca vrem sa ajungem la Nucsoara. “Maine dimineata la 6”. Si noi ce facem? Tipa ridica din umeri.

Mergem la hotel. Ne intoarcem pe jos vreo jumate de oras, intram intr-un hotel de doua stele, zoiosi si lipiciosi, mergem la receptie. “Dorim o camera cu 2 paturi” zic eu. Tipa ne masoara din ochi pe ambii, “plecati bre de aici ca chem Politia”.

“Stati doamna sa va explic, suntem din Iasi, trebuia sa ajungem la Nucsoara in tabara, am pierdut trenul in Bucuresti, am mers la Gavana la autogara, dar cursa e abia maine la 6. Nu suntem boschetari, si vrem sa dormim intr-un pat noaptea nu in autogara pe scaune. Avem bani…”

“Nu sunteti boschetari… Ce ati furat?? Chem Politia. Vasiiileeee! Vino mai aici!” Si apare o matahala…

Doamna, zic eu, am buletinul la mine… Va arat ca sunt din Iasi, va rog sa ne intelegeti!. II dau buletinul cucoanei, imi dau sapca jos din cap, se uita la mine, se uita in buletin de vreo 3-4 ori si zice:”bine mai esti din Iasi, dar n-ai 18 ani si nu pot sa-ti dau camera.

Nici daca va rog mult?? Zic eu. Se sfatuie cu Vasile si ne da cheia, platim, mergem in camera, ne spalam. Noroc de Vasile. Iesim din hotel apoi si mergem la o toneta sa luam ceva de mancare, si tigari de foi, (ca sa ne facem intrarea in tabara ca niste smecheri). La hotel, rugam sa fim treziti la 4, urcam in camera si cadem rupti. La 4 ne trezeste cineva, plecam la autogara, prindem cursa si ajungem pe la vreo 8 fara un sfert in tabara.

Toata lumea era incolonata in fata cantinei pentru masa de dimineata. Profele noastre, vin si ne pupa, (“am zis eu ca va descurcati singuri”). Si dupa aceea alergau dupa noi sa ne palmuiasca pentru noaptea nedormita pe care le-am oferit-o. Eram mai rapizi. Toata tabara radea, si iasul si constanta si timisoara. Nu stiu daca de noi sau de profe. Oricum, dupa ce au obosit, ne-au aratat unde trebuia sa stam, ne-au zis sa ne schimbam ca aratam ca niste boschetari, si au plecat sa manance. Din tot grupul doua persoane au iesit sa ne consoleze. Cristina si Ramona. Eram fiecare pe maini bune. Pret de vreo 5 zile dupa aceea, mergand cu prietenele de gat prin tabara, auzeam sosoteli:” Astia-s aia din Iasi”

Viata a facut ca prietenul meu sa stea la un bloc vecin. Acum vreo doua zile, pe langa salutul obisnuit pe care ni-l adresam in timp ce dam gheata jos de pe parbriz, il intreb: Tata? Nu vrei sa mergem intr-o zi la Bucuresti sa vedem daca mai exista crasma aia de langa gara? Poate mai bem un mic doi, mancam o bere… A inceput sa rada cu lacrimi.