IERI, TARA A FOST PIERDUTA! ASTAZI?

Day 1,144, 18:27 • Published in Republic of Moldova Romania • by protone

Iata ca iarna a ajuns si la noi in tara, purtata pe brate tocmai din Mama Rusia de piticii ei imbujorati cu mers impleticit ce o insotesc pretutindeni si ii anunta mareata-i sosire!



Insa acesti mici vestitori, ce de atata amar de vreme vin pe la casa noastra sa ne colinde cu cantece pline de pasiune dar intr-o limba romana oarecum stangace (probabil din cauza emotiilor), au obosit de atata drum prin lumea larga si au inghetat de atata stat afara in frig pe la poarta noastra. Asa ca, nepoftiti de nimeni, azi ne-am trezit cu ei cuibariti cu mic cu mare prin odaile noastre calduroase.

“CE PITICI RAI! CE PITICI PROST CRESCUTI!” Asa am putea spune despre micii neobrazati! Cum s-au strans ei multi si s-au impins in poarta pana au culcat-o la pamant! Cum ne-au otravit ei cainele de nu a avut cine sa ne anunte ca dau sa intre in curte! Cum au speculat ei exact momentul in care noi eram plecati la muncile grele ale campului ca sa nu aibe cine sa le ceara socoteala pentru proasta lor purtare.

Dar stati putin! Oare problema e ca piticii sunt vicleni si ne-au sutit vrabia de sub nas? La urma urmei, asa sunt ei! Infrigurati si amarati cum ii stim, normal ca le sta gandul numai la bucata noastra de paine si la lemnul care arde in soba. PROBLEMA E ALTA!

Problema e ca poarta noastra era larg deschisa, cainele era scapat si plecat prin vecini iar noi eram in curtea din spate unde faceam ce facem de obicei cand da prima zapada: ne imparteam in echipe pentru TRADITIONALA BATAIE CU BULGARI.

Si uite asa au intrat ei in casa noastra, au dat buzna in bucatarie, s-au tolanit pe fotoliul moale din sufragerie cu picioarele incaltate si pline de noroi azvarlite pe masuta din fata televizorului si au pus stapanire pe telecomanda.

Haideti sa fim putin sinceri! Oare nu stiam ca asta se va intampla daca stam cu mainile in san si dramatizam la nesfarsit conflictele interne in timp ce baieteii stateau cu bale la gura si privirea atintita la fereastra noastra? Sa recapitulam rapid doua reguli simple din “Ghidul de negociere cu piticii pofticiosi” varianta de buzunar.
- Ce faci cand un pitic pofticios iti bate la usa? Te asiguri ca usa e incuiata.
- Ce faci cand piticul pofticios ti-a intrat deja in casa? IL SCOTI AFARA!

Nimic complicat! Nu cred ca e nevoie sa facem calcule matematice complicate pentru a intelege ce s-a intamplat ieri la votul pentru presedintie. E cat se poate de simplu. Ei 49%, Noi 51%. Din pacate 51 al nostru a fost spart in bucatele ce s-au dovedit a fi insuficient de mari pentru a ne feri ca de obicei de o situatie jenanta. Nu imi place sa implart lumea intre Noi si Ei deoarece in Ei as include si un numar de persoane care, in toata incertitudinea ultimelor zile, poate nu au inteles ce se intampla de fapt.

De ce ne impartim mereu pe echipe inainte de confruntari desi vedem ca adversarii sunt ingrijorator de multi? Din cauza diferentelor dintre noi!

Nimic mai corect! Este absolut normal si sanatos ca acestea sa existe. Confruntarile cu adversari puternici duc spre perfectionare si desavarsire. Fiecare om, fiecare grup, fiecare idee are nevoie de o confirmare sau infirmare. Fiecare actiune are nevoie de o reactiune dupa cum e scris in legile fizicii. Numai prin acest binom plus/minus, yin/yang se poate atinge un echilibru.

Dar apare intrebarea: ce rost mai au astfel de confruntari de idei, de dueluri intre titani, de lupte pentru dominanta intre elani daca in cele din urma titlul de “Alfa” revine unor speculanti care nu fac decat sa se uite la pistolari cum se impusca simultan si in final sa plece cu banii si femeile amandurora?

Nu sustin ca trebuie eliminat duelul. Doar ca speculantii trebuie scosi din joc!

Sa intelegem odata! NU EXISTA AL DOILEA TUR DE SCRUTIN! Asta aduce dupa sine o dinamica imprevizibila la alegeri ceea ce este benefic si esential pentru eSocietatea noastra, insa nu si in situatia in care se vede de la o posta ca suntem sub amenintare iminenta de Political Take Over.
Poate ca era nevoie sa se intample asa ceva ca sa realizam ca relatiile dintre noi trebuie reconsiderate si atitudinea noastra de pana acum vis-à-vis de ce inseamna comunitatea eMoldoveneasca sa se schimbe.

Este extrem de evident ca in momentul acesta Moldova este prea expusa la atacuri din partea acestor “pitici pofticiosi” si pana nu reusim sa indepartam acest pericol definitiv trebuie sa il luam in calcul ca o amenintare principala la integritatea statului. Trebuie sa fim vigilenti si mult mai deschisi catre conlucrare.

In acest sens este neaparata nevoie sa cream un mecanism de negociere sanatos sau un sistem de vot preliminar alegerilor oficiale, sa ne cream un fel de tur de scrutin numai al nostru. Ca e vorba de un consiliu comun al partidelor sau de un fel de adunare nationala, asta ramane de vazut. Este o miscare complicata, cu multe noduri si dedesubturi, dar este vitala pentru a trece cu bine peste aceasta perioada.

Sunt de cateva luni in joc asa ca am doar o vaga idee despre structura nucreelor de putere si interactiunile dintre acestea, insa am convingerea ca atata timp cat constientizam cu toti ca tara ne este luata ostatica, vom fi in stare sa lasam la o parte orgoliile si sa strangem liniile. Este nevoie de minti deschise, de cetatenii cu experienta sau fara, cu influenta sau fara, de toti cei care considera ca eMoldova nu trebuie lasata in mainile unor pitici clonati.

Sunt sigur ca dupa experienta de ieri foarte multa lume a inceput sa vada diferit situatia interna actuala. E momentul sa ii dam afara pe micutii nazdravani si sa ne asiguram ca data viitoare cand mai vin pe la poarta noastra si intreaba “Primiti cu colindul?” sa ii intampinam cu caldurosul si traditionalul “Nu fratele meu! Mars de aici!”.

Se anunta o luna geroasa pentru noi insa nu e momentul pentru deznadejde! Este momentul sa ne uitam unii la altii si sa intelegem niste lucruri deosebit de clare:

IERI, TARA A FOST PIERDUTA!
ASTAZI… E ZIUA IN CARE INCEPEM SA NE LUAM TARA INAPOI!