Home sweet home!

Day 981, 15:17 • Published in Romania Romania • by Cristi Simion
Ma trezesc intr-o dimineata tarzie de iulie si scot capul pe geam. Afara ploua torential de cateva ore bune. "Sunt in California", imi zic in timp ce imi pun 2 lingurite de cafea in filtru."Astazi ma asteapta o zi lunga la serviciu".

Lucram de peste 3 saptamani in strainatate. Dupa o scurta perioada de prosperitate pe care am avut-o in Spania,Asturias, curmata rapid de criza economica , m-am suit in avion si am traversat Atlanticul, pentru a merge in California, la o firma de Iron, unde eram platit aproape la fel de bine.

Spre surprinderea mea, dupa cateva zile, unul dintre statele din America pe care le consideram cele mai sigure este cucerit fara drept de apel de catre sovietici. Toti cetatenii Californiei primesc ordin de evacuare urgenta. Dupa ce studiez cu atentie piata joburilor, observand cu stupoare nivelul foarte scazut al salariilor, decid sa mai raman cateva zile in California, pana cand probabil voi fii concediat, datorita salariului urias comparativ cu ce oferea piata in acel moment.

Nu trec foarte multe zile, ca statul California este atacat si cucerit din nou, de catre polonezi, de data aceasta, fara prea mare mirare insa din partea mea.
In ultimele zile, un gand teribil ma chinuia, nu ma lasa sa dorm. Gandul la propria-mi tara. Trecuse mai bine de o luna de cand nu mai tinusem o arma in mana, de cand nu mai simtisem aerul tare de pe front.Am incercat sa ignor acest impediment, si sa ma gandesc strict la situatia materiala, pana cand, ieri seara, intr-un acces necontrolat de furie trimit un email companiei la care lucrez, in care imi prezint demisia. Urmatorul lucru pe care il fac este sa-mi fac bagajele si sa iau un taxi pana la aeroport.

Ma cotrobaiesc prin portofel, prin buzunare si tot ce gasesc sunt doua bilete q1.Ma duc la ghiseu si cumpar un billet q4, doar dus. Era momentul sa revin in tara, sa lupt pentru tara mea, alaturi de conationalii mei. Pe masura ce ma apropiam de Muntenia, unde avea sa aterizeze avionul, o senzatie stranie ma invaluia. Am sa pot din nou sa muncesc si sa produc in si pentru tara mea, am sa lupt pana la ultimul gold din buzunar pentru a apara granitele acestei tari, voi citi din nou presa romaneasca.

Aterizez noaptea, tarziu, si ma duc la un chiosc de ziare sa vad ce s-a mai intamplat. Toate ziarele au sarit in aer, tireaza mare pe prima pagina “eRomania s-a unit cu eMoldova”. Aflarea acestei vesti ma bucura, pana in momentul in care vad mic, in coltul paginii, parca nesemnificativ, ca eCroatia a fost ocupata aproape in intregime de catre sarbi. Mototolesc ziarul si il arunc la primul cos de gunoi. Aliatii nostri cei mai de pret sunt la ananghie, iar noi ne gandim doar la noi insine. De fiecare data cand am avut nevoie de ajutor, croatii au fost primii care au sarit sa lupte alaturi de noi. Mahnit de cele aflate, chem un taxi, si ma duc la vechiul apartament q2. Totul este exact cum am lasat. Abonamentul de la librarie este pe noptiera, cel de la sala de antrenamente in bucatarie pe mobila, iar abonamentul la spa, pe masina de spalat. Aprind televizorul, iar dupa inca o portie de stiri, las la intamplare pe un post de muzica, asteptand sa adorm. Maine e o zi noua, iar eu trebuie sa-mi gasesc un loc de munca…