Gânduri - PRIETENILOR MEI eRepublik’ani

Day 2,109, 11:37 • Published in Romania Romania • by Krontzo

...
Articol inspirat de către Maniu
(... a anunțat acum două zile că părăsește eRep )

Motto:
Rugăciune: Dhammapada
(atribuită lui Buddha)

„În loc de o mie de cuvinte, mai bine numai unul, dar care-aduce Pacea.
În loc de o mie de versuri, mai bine numai unul, dar care-arată Frumosul.
În loc de-o mie de cântări, mai bine una, dar care-mprăștie doar Bucurie.”

• ´ ´ ¯ ) ♪ ♫ ♥ ' ' '♪ ♫ ♥ ¯ . . . .
COMUNITATE VIRTUALĂ și ...
... SPAȚIU VIRTUAL ?

Unii repetă adesea: „eRep este doar un joc”. Oare? N-a devenit mai mult decât un joc?
Am impresia că nu este doar „o lume” virtuală „simulând” pe cea „reală” - ci... că...
această comunitate coagulată în „spațiul virtual eRep” are consistență, „materialitate”…
Dincolo de pixelii și avatarele noastre eRepublik’ane trăim „ca-persoane-reale”: adulți, adolescenți, probabil și vârstnici; femei și bărbați;
unii suferă de „personalitate multiplă” și nu se pot manifesta altfel nici în eRep … 😛 😃 … li se spune „clonari”!

Pentru mine, jocul și butoanele lui constituie doar o interfață -
de fapt, am impresia că nu 'e-spațiul' și comunitatea lui contează, ci tu în raport cu tine însuți.
Altfel spus, dacă interrelaționarea asta are vreo relevanță pentru tine…
dacă tu ești, ori devii altul _ cu joc, fără joc...

Eu văd jocul ăsta cam ca pe o oglindă...
Faptul că, de ex, pe vreun chat trebuie să reacționez în timp real la interpelările celorlalți, cunoscuți sau nu, mă provoacă, mă plasează pe mine față în față cu mine însămi -
adică: accepți, au ba, să nu te mistifici
… mi se pare grozav.

Și, astfel, jocul mi-a 'oglindit' niște fațete pe care nu le bănuiam în mine - unele 'rele', altele 'bune' -
din perspectiva asta am impresia că nici nu contează f mult, permanent, calitatea celor cu care interacționezi...
de fapt... nu sunt sigură de asta dar, acum, am această impresie: în primul rând modul în care tu te oglindești în raport cu comunitatea virtuală este important -
altfel spus: orice interferență cu „planul oglinzii” constituie o experiență, o lecție de viață reală!

Este sigur, însă, ca n-aș fi rămas atât aici dacă nu m-aș fi 'intersectat' cu niște oameni „adevărați” -
adică: chiar poți să-i percepi pe... OAMENI, în spatele pixelilor, nu-i așa? 🙂

CE AȘ PUTEA DORI - ... mie și PRIETENILOR MEI eRepublik’ani ... și pentru eRep și pt RL 🙂 • ´ ´ ¯ ) ♪ ♫ ♥ ' ' '♪ ♫ ♥ ¯ . . . .

Să ȘTIM că fiecare dintre noi are dreptul la fericire.
Să acceptăm că SUNTEM PERFECȚI prin imperfecțiunea noastră - prin puterea și prin slăbiciunile noastre.
Să ne amintim: nu există ierarhii
(comparațiile trebuie să fie cu noi înșine în diverse STADII DE EVOLUȚIE).
Să rămânem „verticali”, detașați și plini de SPERANȚĂ în încercările la care ne supune viața, înțelegând că
nu pierdem nimic pentru că, de fapt, nu posedăm nimic.

Viața presupune schimbare -
EVOLUĂM greșind, IERTÂNDU-NE pe noi înșine și urmându-ne CALEA -
Calea întru clădirea propriului caracter.

Să ne mai amintim și că: suntem recunoscuți după strălucirea LUMINII noastre -
Cea pe care o radiază SUFLETUL nostru.

CALEA noastră proprie, a noastră și numai a noastră - pe care o descoperim
(dacă nu renunțăm înainte de a porni la drum)
ghidați de intuiție, rațiune pură, cunoaștere … completă…

Toate iluminate de… DRAGOSTE.

© Callu ... ... Și VĂ dedic acest poem, Dragi PRIETENI:
• ´ ´ ¯ ) ♪ ♫ ♥ ' ' '♪ ♫ ♥ ¯ . . . .

'MOARE CÂTE PUȚIN'
Pablo Neruda

'Moare câte puțin cine se transformă în sclavul
obișnuinței, urmând aceleași traiectorii
în fiecare zi; cine nu-și schimbă existența; cine
nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbește cu
oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face un guru
din televiziune.

Moare câte puțin cine evită pasiunea, cine preferă
negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui
vârtej de emoții, acele emoții care învață ochii să
strălucească, oftatul să surâdă și care eliberează
sentimentele inimii.

Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este
nefericit în lucrul său; cine nu riscă certitudinea pentru
incertitudine pentru a-și împlini un vis; cine nu-și
permite, măcar o dată în viață, să nu asculte
sfaturile „responsabile”.

Moare câte puțin cine nu călătorește; cine
nu citește; cine nu ascultă muzică; cine
nu caută harul din el însuși.
Moare câte puțin cine-și distruge dragostea; cine
nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și
de milă și detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte
de a-l fi început; cine nu întreabă de frică să
nu se facă de râs și cine nu răspunde când știe cum...
Evităm moartea puțin câte puțin, dacă întotdeauna
ne amintim că „a fi viu” cere un efort mult mai mare decât
simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea ne poate dărui fericirea
în toată splendoarea ei. Totul depinde de cum o trăim când apare...

De va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare
De va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul
De va fi să plângi, să plângi de bucurie
De va fi să minți, să minți în privința vârstei tale
De va fi să furi, fură o sărutare
De va fi să pierzi, fă-ți pierdută frica
De va fi să simți foamea, foame de iubire să simți
De va fi să-ți dorești fericirea, dorește-ți asta
în fiecare zi...'

- _ . • ´ ¯ 🙂 ♪ ♫ ♥ ' ' '♪ ♫ ♥ ¯ . . . . chill out


\(^-^)/ . . . _ - • ´ ´ ¯ ) ♪ ♫ ♥ ' ' '♪ ♫ ♥ ¯ . . . .

...