Floarea de lotus

Day 1,666, 11:59 • Published in Romania Romania • by Prim Imperator


Anul I, Numărul IX (Ziua erepublik: MDCLXVI)

Cei abandonaţi de zei
M-au dus departe de furtună.
Am dormit tot timpul drumului
Iar când m-am trezit
Mlaştina îmi înţepa nările
Cu mirosul său puternic.
În jur era întuneric
- În curând se va face dimineaţă,
Mi-a spus unul dintre salvatori.
Am aşteptat răbădtor până când
Discul portocaliu şi-a făcut apariţia.
La ivirea luminii
Zgomotele de peste noapte
Din mlaştină
Au încetat brusc.
Noii mei prieteni
Mi-au spus să fiu atent la apă.
Era nemişcată.
Deodată, încet, în mijlocul mlaştinii
Străpungând lichidul vâscos
A apărut.
Mai întâi timid
Apoi din ce în ce maiestuoasă
Până când a rămas
Singură
Deasupra mlaştinii.
- Ce este? am întrebat
Şoptind
De teamă să nu se ascundă.
- Floarea de lotus.
În fiecare seară se scufundă
Pentru a reapare
Mai spectaculoasă
În fiecare dimineaţă.
Frumuseţea florii
Şi razele soarelui
Care îi luminau petalele
Opriseră totul în loc.
Pafumul său ajunsese până şa noi
Şi nici unul nu îndrăznea
Să privească altceva
De teamă ca lotusul
Să nu dispară.
Timp de cinci zile
Lotusul ne-a dat
Aceeaşi lecţie de viaţă:
Seara se ascundea în noroi
Iar a doua zi reapărea
Cu şi mai multă graţie
Şi frumuseţe.
În ziua a şaea
Lotusul nu a mai apărut.
Nu înţelegeam de ce
Tronul regal al zeilor
Hotărâse să se ascundă
- Să mergem, a spus
Unul din cei abandonaţi de zei,
E semnalul nostru
Să ne continuăm drumul.

A doua poezie din ciclul "Cei abandonaţi de zei"

Editor: Prim Imperator