Join the new world

O fiţă de tânăr sună cam aşa. Un tată vine acasă şi i se adresează fiicei: începând de astăzi te apuci şi citeşti câte o carte pe săptămână. Fiica răspunde cu teamă: dar, ce am făcut, tati?
O fiţă de artist sună cam aşa. . Cu ochelarii de soare aşezaţi pe creştetul capului, tocmai atunci când soarele se joacă de-a Baba Oarba de după nori. Se aşează la masă, se scobeşte în nas şi comandă: orice aveţi de mâncare, dar să fie fără carne, pentru că noi mâncăm sănătos. Până când s-a întors ospătarul, artistul resectiv a fumat două ţigări.
Aparent nu este nici o legătură între fiţele tinerei şi cele ale artistului. Fiica a perceput îndemnul tatălui ca o pedeapsă. Artistul a înţeles că i se cuvine. Orice.
Dar, haideţi să le propunem fiecăruia inversarea rolurilor. Hai să devină fiica artist, iar artistul să devină fiică. Asta ar însemna ca artistul să înceapă să citească, iar fiica să înveţe să ceară de mâncare, fără să se apuce de fumat atunci când crede că vrea să mănânce sănătos. Aici avem o prblemă. Sau mai multe. Dacă artistul ar fi citit ar fi aflat că această acţiune nu este o pedeapsă. Cititul poate deveni, totuşi, o armă care să fie folosită împotriva acelora care mănâncă sănătos atunci când fumează. Dacă fiica ar cere de mâncare fără să fumeze în acelaşi timp ar însemna că a citit ceva înainte de solicitare. Cu alte cuvinte, dacă citeşti poţi afla două informaţii (nu lucruri): 1. acumularea culturii nu este o pedeapsă; 2. modul de consumare a mâncării ţine de cultură. Asta înseamnă că dacă citeşti ştii să mănânci. Dacă ştii să mănânci înseamnă că ai citit. Dacă ai citit înseamnă că părinţii nu te-au pedepsit. Dacă mănânci şi carne înseamnă că nu ai ochelari de soare. Dacă nu ai ochelari de soare înseamnă că ai citit ceva. Iar seria prostiilor poate continua până când adormiţi.
Şi dacă adormiţi vă trezesc eu. Pentru că vine campania electorală. Şi atunci nu mai trebuie să citiţi nimic. Trebuie doar să mâncaţi. Informaţii. False. Mincinoase. Cu basculanta. Secretul victoriei este de a mânca informaţia cu furculiţa şi cuţitul. Tot electoratul vă va admira pentru faptul că aveţi o atitudine elegantă faţă de lupta electorală.
Dar, vorbeam despre artişti, nu? Şi despre tineri, nu? Ambele categorii sunt interesante pentru partide. Şi artiştii, şi tinerii sunt categorii determinante pentru campania electorală a unui partid. Ambele categorii mint în interesul partidului. Ambele categorii sunt minţite de partid. Dar, partidul nu minte. Are doar minte luminată.
Hai ia PIlula!