Epigonii

Day 1,893, 00:13 Published in Romania Romania by Roman Daco

Anul III, A Zecea Ediţie Kaki ===== Vineri, Ziua a 1893-a a Lumii Noi =====
Preț recomandat: 3 RON / 0.01 G / 1 comentariu



Salutări colegi de joacă!

Dezamăgirea e mare. Încă o campanie începută curajos se încheie cu un eșec. Un eșec din care se pare că nici măcar nu se dorește să se extragă lucrurile pozitive sau să se învețe din greșeli. Un eșec din care, din această cauză, nu cred că vom ieși mai puternici.

Nu îmi propun să analizez prea mult ce s-a întâmplat, sunt sigur că se vor găsi destui lăsați lunile astea în umbră de Valahian să o facă. De fapt câțiva interesați de capital politic cu orice preț au început deja dinainte de consemnarea verdictului. Și sper ca actualul președinte să apară și el cu propria retrospectivă la finalul mandatului. În plus, Radu Pangaiu și-a mai plătit din polița personală atât de succint și la obiect încât alte cuvinte nu prea mai pot aduce nimic în plus.

Într-adevăr, a zis-o bine, degeaba ai balls of steel dacă pe câmpul de luptă te prezinți cu un pușcoci când ceilalți vin cu tunul. Dar vreau să extind puțin punctul de vedere, să ies din context și să încerc să vă conving că principala problemă o reprezentăm noi înșine. Că oamenii care populează eRomânia de azi sunt departe de cei din trecut.

Toți privesc cu nostalgie la vremurile hărții galbene, ale Podoliei și ale altor realizări militare. Vremuri pe care majoritatea de fapt nici nu le-au prins ci doar au citit sau auzit despre ele. Și nu reușesc să înțeleagă de ce nu putem să reproducem acele succese. Părerea mea e că în primul rând nu mai sunt oamenii care le-au făcut posibile. Fie cei de atunci s-au blazat/e-ramolit, fie au dispărut și nimeni de calibrul lor n-a apărut în loc.

Valahian nu e Alex Craciun sau Sebahmah, nu e nici măcar Clopoyaur, proaspătul “e-român al anului 2012”.
Liberalii de azi nici măcar nu pot fi așezați în același context cu Smif sau alți liberali de ieri, din respect pentru cei din urmă. UGD-ul de ieri n-are niciun corespondent în partidele de azi.
Mogulii economiei de ieri au fost uciși de Plato, odată cu economia.
Soldaților de azi li se dau nume din ce în ce mai pompoase, atât de pompoase că până și expresia “Zeu al războiului” a căzut în derizoriu, dar alergând după tot felul de zorzoane au uitat sau n-au știut niciodată ce înseamnă disciplina militară a soldaților de ieri.
Nici hoții de azi nu mai știu să fure ca la carte, o fac barbar, pe față, fără pic de respect față de profesioniștii din trecut.
Despre presă... numai de bine. Până și mongolii plătesc sume derizorii față de ce plăteau în trecut pentru tinicheaua aferentă.
Nici idioții satului nu mai sunt ce-au fost. FRUNZA aka hero 007 e simpatic, dar nu se compară cu Gigi Pedală, nici măcar cu strategul mondial ionutradu98.

Conducătorii și liderii de opinie de ieri creau slogane precum The big picture, Ficat lung, România, Să ne auzim învingători, Hai sictir!, Balls of steel. Cei de azi nu doar că nu mai creează altele noi, dar în cel mai bun caz le repetă pe cele vechi umplându-le de derizoriu.

Suntem niște epigoni sau dinozauri în plină fosilizare. Oameni ca noi prin definiție nu pot fi decât niște umbre palide. Iar cu legiuni de umbre nu poți spera la succes.

Mulțumesc pentru atenție celor care au ajuns până aici,
Baftă la joacă,
Roman Daco