Join the new world

Primele zile de filmare au fost ușoare, pentru că nu făceam parte din "mergătorii" din prim plan care erau omorâți de oamenii vii. În ziua a cincea grupul de "mergători" din care făceam parte erau spulberați de un camion care trecea în viteză maximă peste noi. Știam cum se filmează asemenea scene. Noi ne târâiam cu mersul poticnit, pe care-l repetasem acasă în fața oglinzii, iar după ce eram filmați, eliberam șoseaua, urmând să fie filmat camionul care venea din sens opus. Momentul impactului cu corpurile noastre urmau a fi prelucrat în laboratorul de efecte speciale. Eram vreo 14 "mergători" machiați unul mai înspăimântător ca altul, cu zdrențele îmbibate de vopsea roșie curgând pe noi în dezordine. Scena era simplă. Ieșeam din pădure, și o luam în lungul șoselei, până când auzeam comanda "stop". Mergeam de cinci minute și "stop"-ul nu mai venea. Iar o să mă aleg cu cârcei dureroși la mușchii picioarelor. Ne apropiam de o curbă la dreapta când am început să auzim sunetul inconfundabil al motorului de camion turat la maxim. Mă gândeam că s-a făcut o eroare și că o să trebuiască să repetăm scena. Monstrul metalic apăru brusc și intră în grupul nostru fără nicio urmă de frână. Norocul că eram puțin mai în lateral, dublat de un reflex comandat de înstinctul de supraviețuire mă făcu să sar în șanțul care delimita șoseaua de pădure. Am simțit că în stânga mea mai erau vreo doi norocoși. N-am apucat să ne ridicăm, când din spatele camionului care până la urmă frânase s-a ridicat o prelată și o mitralieră automată a început să scuipe gloanțe către noi. Unul dintre cei doi supraviețuitori de lângă mine căzu fulgerat.

VA URMA