Join the new world

Traversam deja cea de-a 17-a criză mondială, iar economiștii încă nu căzuseră de acord dacă acest fenomen este ciclic sau doar un rezultat al lăcomiei și arivismului specific speciei umane. Marile corporații cădeau secerate ca spicele și își anunțau falimentul, concediind zeci de mii de angajați. Apăruseră rechinii care vânau în ape tulburi. Cumpărau afaceri la prețuri modice și promiteau soluții miraculoase pentru continuarea activității economice și chiar obținerea a unui cât de mic profit. Pentru mine, un actoraș scăpătat, care prinsese doar câteva roluri minore în filme de categoria B și în rest puzderie de angajamente ca figurant în marile seriale care încă se vindeau, această criză picase cât se poate de prost. Lâncezeam pe canapea privind știrile când ecranul interactiv mă anunța că sunt apelat de firma care mă impresaria. Opaaa, zic, să vezi că și ăștia au dat faliment. Am răspuns căutându-mi cuvintele să-mi exprim regretul, când colo o voce feminină mă anunța că sunt selectat ca figurant în noua serie a interminabilului serial "The Walking Dead". Surpriza mă făcu să bâigui câteva mulțumiri neconvingătoare. Ceva nu se leagă. Cum de turnau ăștia o nouă serie? Nu auziseră de criză? Efectele speciale erau foarte costisitoare la acest gen de serial. De unde aveau ăștia bani pe vremurile astea? Și dacă aveau cum de-i risipeau așa ușor? Până la urmă asta nu-i treaba mea. Trebuia să profit de oportunitate cât puteam de mult. A doua zi eram deja în unul din birourile studioului și citeam contractul, care de data asta avea câteva clauze ciudate. Nu trebuia să discut cu ceilalți figuranți și nici cu actorii din rolurile principale. Am cerut lămuriri despre aceste clauze, dar mi s-a răspuns că se schimbase proprietarul studioului, iar noul șef, un asiatic se pare, impusese noile reguli. Probabil că era o chestiune care ținea de cultura zonei din care provenea, am gândit. Nicio problemă, salariul prima și era vital pentru mine, deci am semnat fără să stau pe gânduri.

VA URMA