Join the new world

Din ciclul „Cultura de masă şi scaun la cap”

Cuvânt înainte

Am ajus la volumul al IV-lea al eDicţionarului nostru, cuprinzând literele H-J, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că, în ritmul acesta, vom ajunge să definitivăm totul înainte de lansarea mult-aşteptatei versiuni a doua, V2. Dacă nu vom întâlni alte piedici pe parcurs, ediţia completă urmează să fie cuprinsă în zece volume, la care se va adăuga probabil unul de Adenda.


H

Hai sictir! – expresie de mare subtilitate artistică, folosită în special de către cetăţenii ajunşi la maturitate, la ocazii sau după un consum activ de energie negativă, având ca scop intimidarea adversarilor, sau, după caz, dezinhibarea instinctelor.
haz – stare de dezinhibare cronică, creată pe fondul consumului nelimitat al băuturilor pe bază de fermenţi, în acord cu legile nescrise ale comunităţii, care îi afectează în special pe cetăţenii a căror neuroni trec mereu de la starea de repaus la aceea de mişcare şi invers.
head hunting – concept barbar şi inimaginabil într-o societate modernă, adoptat din limba originală, fără a fi verificat în prealabil, care are ca modalitate de aplicare atacul mediatic într-o ţară străină în vederea recrutării de scalpuri şi trofee umane.
headless chicken – expresie universală care semnifică un experiment ratat, în urma căruia lumea rămâne fie în urmă, fie mai în urmă, însă mereu afişând trupul unui pui fără cap, a cărui semnificaţie a fost pierdută înainte chiar de a fi găsită.
hoţ – cetăţean cu principii clare, neexprimate decât în condiţii de dezvăluire publică, a cărui singură preocupare este creşterea personală a nivelului de trai, prin metode mai puţin folosite, şi, de regulă, inovatoare.
hoţie – acţiune premeditată la nivel înalt, prin care este asigurată bunăstarea materială a unor cetăţeni cu iniţiativă, de obicei privată, în dauna moralităţii, a bunului simţ, şi a statului.

I

impeachment – cuvânt nedorit în limba noastră, şi de aceea netradus, prin care este desemnat actul necugetat pe care îl face un cetăţean, sătul de propria inactivitate, de a atenta la funcţia supremă în stat, cu scopul de a-şi populariza numele printre bizoni.
impostor – persoană onestă în sine şi în conştiinţa proprie, care lucrează întotdeauna sub acoperire, şi a cărei fapte sunt mereu înţelese greşit de către ceilalţi atunci când sunt descoperite.
inamic – termen general ce se aplică de obicei oricărei persoane cu care nimeni nu are nimic în comun, dar pe care toată lumea o consideră vinovată că există, sau, în cazuri specifice, pentru că lucrurile nu merg cum ar trebui.
inovaţie – activitate la nivel mental, prin care unii cetăţeni cu experienţă şi cu funcţii în stat consumă energie vitală nelimitat, în vederea găsirii de soluţii viabile pentru a redresa căruţa aflată în mers, adesea descendent.
intelectual – denumire sugestivă sub care se ascund de regulă o serie de pretinşi oameni integri, atât la trup, cât şi la minte, a căror activitate este inutilă societăţii din care fac parte, fără drept.
intrigă – activitate susţinută, prin care cetăţeanul matur politic intră în domeniul ocult, în vederea procurării de foloase proprii sau de grup (atât materiale, cât şi de altă natură), fără ca acest lucru să dăuneze prea mult imaginii proprii.
Iunion – local rău famat, şi loc de popas pentru cei aflaţi în impasuri spirituale, unde se servesc la cald sau la rece porţii bine dozate de fermenţi selecţionaţi, de regulă în amestec cu voie bună şi mult haz.
invincibil – stare de mare excitare interioară pe care o are de obicei o persoană, incapabilă să-şi înţeleagă raţional sentimentele, şi care crede mereu despre sine că reprezintă ultima soluţie.

Î

înfrângere – 1. (pol.) postură incomodă şi nedorită în care se regăseşte o persoană sau grup de persoane, după ce poporul şi-a exprimat opţiunile negative cu privire la caracterul celui sau celor în cauză; 2. (mil.) situaţie extremă, neavantajoasă la nivel de stat, prin care o parte a teritoriului şi/sau, după caz, aurului din pungă ajunge în mâna vecinilor, după ce fiecare patriot a făcut tot ce i-a stat în putinţă să împiedice acest lucru.

J

joc – (pol.) termen prin care se desemnează tipul de acţiuni şi manevre care se fac la nivel de partid şi candidaţi, în afara cunoaşterii publice, cu scopul de a pomova binele naţiunii de pe poziţii cât mai înalte.
Jos! – gen de invectivă uşoară, care nu lasă niciodată urmări, prin care cetăţenii cu simţ civic îşi admonestează de obicei duşmanii personali sau adversarii politici, din lipsă de altceva mai bun de făcut.