Join the new world

Din ciclul „Cultura de masă şi scaun la cap”

Cuvânt înainte

Iniţiativa de a publica acest eDicţionar mi-a aparţinut în totalitate. Nu vreau să repet ceea ce am spus deja în primul volum, când m-am referit la scopul urmărit. Vreau doar să întăresc ideea, care nu este alta decât că tot ce se publică aici ţine de „spirit” (în ghilimele), iar cine înţelege altceva e fie răuvoitor, fie n-are umor sau ţine cu tot dinadinsul să nu dea o şansă hazului (fie el şi de necaz).
Somn uşor naţiune, nu te teme, nu-i nimic pe bune, a zis cineva, şi eu m-am gândit că se potriveşte.


E

e – particulă universală, fără un sens precis, care se regăseşte în toate cuvintele, acţiunile şi maniferstările pe care le poate avea un cetăţean sau un stat într-o viaţă, sau chiar mai multe vieţi.
Eden – alianţă de state independente care are ca scop şi principal obiectiv instituirea unei vieţi paradisiace pentru cetăţenii proprii, în dauna celorlalţi locuitori ai lumii.
educaţie – concept teoretic, cu aplicaţie practică intermitentă, după bunul plac al celor mari, care se aplică de obicei tineretului, cu scopul de a-i deschide pofta şi a-l face să adere la ideile binefăcătorului.
egal – termen care ţine de filosofia politică, fără aplicaţie practică, înţeles de obicei ca o stare idealizată faţă de care o persoană sau un stat trebuie să se raporteze atunci când vor cu tot dinandinsul să respecte legiile.
electoral – termen de referinţă pentru cele trei mari evenimente lunare, în timpul cărora se face mobilizarea poporului stăpân pe drepturile sale, prin îndemnuri şi chemări repetate, cu scopul de a-l agasa pe cetăţean în asemenea măsură încât să nu mai ştie pe cine să aleagă.
emigrant – statut pe care îl are un individ cu iniţiativă, de obicei strict privată, care a ales să se nască în altă ţară decât cea la care visează.
etic – termen care desemnează o categorie valorică personală sau de grup, necunoscută în mare parte cetăţeanului, sau ignorată din considerente de ordin material, ori de altă natură, în funcţie de valoarea veniturilor care urmează să intre în buzunarele proprii.

F

fotoliu de ministru – privilegiu deţinut de un cetăţean, de obicei cu scaun la cap, de a sta mai comod în funcţia sa, atâta timp cât nu este înlăturat prin forţă sau nu se hotărăşte pe sine însuşi că această şedere dăunează propriei sale greutăţi în lei sau în gold.
fun – concept universal valabil, desemnat aici printr-un cuvânt de origine străină, înţeles de regulă în sensul de stare euforică produsă în special de compania în care îşi bea cetăţeanul vinul, berea sau orice altă băutură pe bază de fermenţi.
funcţie publică – statut special acordat unui cetăţean, odată ce a reuşit performanţa să se voteze pe el însuşi, care dă o stare de dependenţă cronică, manifestată prin dorinţa nestăpânită de a repeta isprava la următoarele alegeri.

G

generaţie – categorie de cetăţeni născuţi în aceeaşi zi, prin voinţă proprie, sau uneori siliţi de împrejurări (vezi art. clonă), în beneficiul statului care se întăreşte, al economiei care iese din comă, şi al poporului care devine tot mai mândru că e patriot.
ghid – carte de învăţătură, clasică, destinată bizonului cu scopul de a-l învăţa să mergă pe propriile-i picioare, să mănânce cât îl ţine stomacul, să scrie ce-l doare, şi să lupte necruţător cu viaţa crudă în care a hotărât să descindă, mai mult sau mai puţin conştient.
gold – etalon universal de schimb, ce dă posibilitatea fiecărui cetăţean să facă economie oriunde doreşte, nelimitat şi neîngrădit, cu condiţia să aibă îndrăzneală şi buzunarele suficient de voluminoase.
grup – formă de organizare a cetăţenilor, cu sopuri bine definite, care urmează o anumită idee sau un obiectiv, întotdeauna clar pentru cei din interior, însă complet necunoscut celorlalţi.
grup de interese – ideal politic după care se călăuzesc aleşii, odată intraţi în funcţii publice, de obicei ocult, dar care poate fi uneori observat pe cale diplomatică, mai ales atunci când cei în cauză hotărăsc să se dea de gol unii pe alţii, din considerente, întotdeauna, mai presus de cauza comună.