Dulce, acrisor si ceva fermecator

Day 2,350, 04:06 Published in Republic of Moldova Republic of Moldova by Anda Sorina

Stiu, recunosc, nu am mai scris de mult..insa rogu-va, intelegeti motivul pentru care... pentru care (nu) am cazut in patima...trandaviei?..

Dar acum, sa fim obiectivi,de ce ar merita un astfel de om, "trantor" sa fie descumpanit? Pai nu ar merita, nici nu incape semn de intrebare..E o boala ce acapareaza nu numai trupul, ci si mintea, mai presus de toate. Ajungi sa devii sclavul propriului trup, iar stadiul "incurabil" (sa-i spun) al bolii presupune o pasivitate totala in ceea ce priveste actiunile celor sanatosi vizavi de "pacient". E atat de molipsitoare incat, de la un simplu individ, extinzandu-se incet si sigur, boala distruge o colectivitate.

Eram zilele trecute in statie, asteptand cutia de chibrituri ambulanta sa isi faca aparitia, pitita sub o umbrela cu ferestre si perspective nocturne..Era rece si totusi gaseam in sinea mea puterea sa sfidez vremea tulbure printr-un zambet..si apoi inca unul, de data asta si mai larg...pana la urechi..cunoasteti mirosul acela tipic, al ploii? ei bine..acesta fusese estompat de ceva "dulce, acrisor si ceva fermecator". Intorc privirea si langa mine, isi infunda in punga, gatlejul masiv un aurolac stafidit. I se citea pe chip efortul intelectual asiduu pe care il depusese in tot acest timp, iar fiecare inghititura din aerul umed al orasului ii era un junghi in trahee, ei pe naiba! junghi in trahee, auzi!, dar revenind.. Imi inchid umbrela, revoltata in sine de molia ce iesise la pascut si ma indrept spre alta tara, (as vrea eu) , spre celalalt capat al statiei sperand din rasputeri la o minune. Dar, de ce s-ar opri totul aici, nu? Langa mine era o mamaie ce isi alinta odorul cu o candoare iesita din comun..Nimic neobisnuit pana acum, doar ca "iedul briosa", cu o privire fulgeratoare incerca sa isi faca loc printre oamenii care asteptau la coada la bilete, trancanind intr-o chineza evoluata inconvenientele, probabil, cu care se confrunta. Iubesc copiii, iubesc mult copiii, dar de ce ar lasa cineva un "butoi" sa ajunga sa isi jigneasca propria bunica pentru ca i-a cumparat mere si nu pere?

In fine, imi zbura din nou gandul la ale mele cand veni si autobuzul pe care il asteptam...insa, urca, daca poti! Un alt pacient lovit de ciuma oribila care pusese deodata stapanire pe oras odata cu venirea caldurii, scuipa coji de seminte intr-o eleganta iesita din comun. Absolventul nostru de Harvard era intr-o sedinta in plen cu alti doi indivizi. Cand credeam ca nu poate fi mai rau, langa, o silueta zvelta, cu picioare lungi "se hahaia" la telefon atat de tare, incat reusisem intr-un final dezolant sa ii citesc afisul de pe fata "ZOO".

Cobor intr-un sfarsit si alerg intr-un suflet spre casa, ingrozita de molima de afara..Vizavi de asta, zilele trecute vazusem la tembelizor un caz dezolant cum un caine vorbea pe aceeasi limba cu stapanul incuiat, care mergea in patru labe, cantand "haaaam un baietel!"...


Cutremurator, Dumnezeu cu mila, dar pana data viitoare, feriti-va! Toate bune!