Join the new world

Multe polemici au fost în ultima vreme pe tema drepturilor cetăţenilor; şi se uită (sau nu se cunoaşte) un lucru esenţial: în mod natural, nu avem nici un drept.
Drepturile decurg din posesia puterii; un general american, Douglas Macarthur, făcea (aproximativ) următoarea observaţie la sfârşitul războiului în care aruncase nişte bombe atomice în capul unor japonezi: dacă America pierdea, eram criminal de război, însă, pentru că am câştigat, sunt erou naţional.
Hai să admitem că libertatea de exprimare este totuşi un drept pe care ţi-l poţi aroga indiferent de poziţia ta faţă de putere; două lucruri vreau să remarc aici: dacă vrei să-ţi impui punctul de vedere contra puterii de facto, asumă-ţi şi consecinţele, pentru a fi consecvent (carevasăzică, te aştepţi la represalii şi nu te lamentezi când acestea survin), apoi să nu confundăm opinia cu scandalul - e un fapt că un om, cu cât mai lipsit de civilizaţie şi civilitate, cu atât mai mult zgomot (scandal) produce, iar scandalul nu este o formă constructivă de a emite opinii, pentru că exclude dialogul.
Cum, domnilor, doriți să propășească o comunitate cum este cea românească, ai cărei membri au o valoare îndoielnică? eRomânia este doar vectorul, numitorul comun, produsul celor care o compun. De unde credeți că provine dezbinarea acestei comunităţi? Din inexistenţa, necunoaşterea sau neacceptarea regulilor de civilitate; şi tot de aici şi divergenţele cu stafful: nici una din părţi nu-şi asumă greşelile; şi atunci, pe care bază să construim dialogul?