Dragii mei părinţi şi alţi foşti copii ai secolului XX

Day 2,384, 01:02 • Published in Romania Romania • by W i z a r d

Adresez această scrisoare copilăriei voastre, nu vouă celor de acum.

Eu sunt bine, sănătos, sănătate pe care v-o doresc şi vouă...
Am ajuns cu bine în viitor, în secolul XXI, secol de care voi v-aţi legat cele mai frumoase şi mai îndrăzneţe vise ale copilăriei voastre.
Vă mai amintiţi?

Aţi visat oraşe mirifice, trotuare rulante, o societate sănătoasă şi atât de îndestulată încât fiecare să muncească numai din proprie plăcere.
Aţi visat nave spaţiale care să cutreiere galaxiile, aparate individuale de zbor, aparate de telecomunicaţie miniaturizate la maxim, locuinţe complet automatizate.
Aţi visat o societate perfectă, în care oamenii să se înţeleagă între ei numai prin puterea gândului şi care să nu cunoască noţiunea de violenţă.
Aţi visat tehnologii medicale capabile să arunce orice boală posibilă în negura trecutului.
Aţi visat…

Aţi visat, pentru că aţi avut părinţi şi bunici blajini care au ştiut să vă umple copilăria cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene, cu regi şi împăraţi înţelepţi, cu zâne bune, cu prinţi, cu toţi eroii viteji care biruiau întotdeauna în lupta lor contra răului şi apoi trăiau fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Din păcate, noi, copiii secolului XXI, nu prea avem timp de ascultat sau de citit poveşti, pentru că permanent sunt la televizor nişte seriale pentru copii cu X-mani, Power-Rangeri, Supermani, Spidermani şi mulţi, mulţi alţi eroi cu puteri magice, arme teribile şi armuri indestructibile care îl fac invincibil pe cel care le poartă. Este drept, eroul nu ar face doi bani fără ele, dar asta îţi întăreşte convingerea că dacă ar fi ale tale, ai putea şi tu să distrugi orice, cu aceeaşi uşurinţă ca şi ei.
Între aceste seriale mai putem vedea filme şi emisiuni care uneori sunt marcate de tot felul de semne şi buline care semnifică interdicţia de a fi vizionate de către copiii de anumite vârste. Este ca şi cum voi aţi spune faţă de mine, cu voce tare, unele lucruri imorale sau dezgustătoare, avertizându-mă întâi că nu trebuie să le ascult.
De fapt, nici televizorul nu ne mai trebuie. Avem computer, smartphone sau tableta și o mulțime de prieteni închiși acolo, înăuntru.
Suntem asaltaţi pe toate căile cu ştiri de toate felurile. Acestea nu seamănă nici pe departe cu ce ne-aţi învăţat voi în cei şapte ani de acasă.
Aflăm tot timpul despre violenţe, crime, jafuri, violuri şi despre metodele prin care acestea au loc. Nu prea aflăm despre pedepsele căpătate de către cei care le comit. Justiţia, în acest secol pe lângă că este oarbă mai este şi înceată. Spiritul ei este pervertit.
Homosexualii au drepturi.
Prostituatele au drepturi.
Drogaţii au drepturi.
Puşcăriaşii au drepturi.
Drepturi căpătate secolul trecut şi de care beneficiază din plin în secolul acesta.
Dreptul de a fi ceea ce sunt, de a se afirma în societate, de a fi trataţi ca şi cum ar fi oameni normali, de a veni în contact cu oamenii normali, de a influenţa şi de a atrage în rândurile lor oameni normali şi mai mult, de a-i contamina cu năravuri sau boli, de multe ori incurabile.

V-aţi mândrit cu secolul XX şi l-aţi denumit “Secolul Vitezei”.
Secolul XXI, în care am ajuns eu, este “Secolul Minciunii”.
Minciuna nu mai este o ruşine ci a devenit o onoare.
Presa îşi minte cititorul, avocatul îşi minte clientul, vânzătorul îşi minte clientul, vecinul îşi minte vecinul, prietenul îşi minte prietenul.

Dragi foşti copii ai secolului XX, încă ne datoraţi acea societate sănătoasă pe care aţi visat-o voi în copilărie.
Nu este târziu să clădiţi acea societate sănătoasă fizic şi moral pe care aţi visat-o cândva. Dar dacă nu puteţi, măcar învățați-ne pe noi cum să o facem. Sau haideţi să încercăm ceva împreună. Orice metodă am găsi, tot voi sunteţi cei care trebuie să începeţi.
Amintiţi-vă că aţi fost copii visători, dar nu uitaţi că aţi crescut, sunteţi adulţi cu putere de decizie şi cu răspunderi faţă de copiii de acum. Ne datoraţi împlinirea viselor voastre, pentru a putea la rândul nostru să visăm la un viitor magnific.

P.S. Aş dori ca voi, adulţii secolului XXI să nu mă judecaţi greşit. Gândurile din această scrisoare sunt rezultatul mijloacelor de informare ale acestui secol. Toate acestea sunt dependente numai de voi. Dacă părerile mele sunt greşite, atunci greşite sunt şi sursele de informare şi poate ar trebui corectate. Dar dacă nu greşesc?
Să nu-mi luaţi în nume de rău faptul că m-am adresat numai copiilor care aţi fost, dar astfel am putut să-mi exprim mult mai direct părerile, fără teama că în fiecare clipă pot fi corectat sau judecat de către un adult, pentru ceea ce scriu.


Aştept răspunsul vostru, în prezent, pentru ca în curand voi pleca și eu spre viitor.

Cu drag, al vostru
Copil



Prezenta scrisoare nu este un pamflet ci trebuie tratata ca un cadou pentru concursul organizat de Krontzo de eZiua ei.


Dacă îţi place articolul de acum, apasă Vote.
Dacă îţi place articolul viitor, apasă Subscribe.

Pentru concurs se voteaza AICI