Join the new world

Pentru a prinde firu povestirii va recomand si:
Dracones Saga - Alarma!- episodu 1 & Dracones Saga – Salvarea – episodu 2


Ora doua noaptea.

In camera generalului, pe masa, ardea o lampa de campanie mai mult chioara. El statea alaturi tinand in mana lantul cu placutele de identificare ale lui Maurits. Se putea distinge cu usurinta ca suferea enorm. Pierduse unul dintre primii sai soldati, un om de baza pentru bunul mers al unitatii, dar mai ales pierduse un camarad. Scoase o coala de hartie usor botita si o mina de pix din sertarul mesei si se apuca de scris.

“ Dragi Parinti,


Am ingrata misiune sa va aduc la cunostinta faptul ca fiul dumneavostra a decedat in cursul zilei de ieri. A cazut la datorie in timpul unei misiuni de aparare. Multumita sacrificiului sau azi atat eu cat si intrega Unitate Dracones continuam sa existe. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! A fost un Ofiter de nadejde gata oricand sa se sacrifice pentru binele subalternilor sai, dar mai presus de toate a fost un om cu o inima mare, un prieten devotat pe care nu il vom putea uita niciodata.....”


O lacrima ii brazda violent obrazul ars de vant al generalului si cazu pe foaie scrisorii. Cu un gest lin ce trada resemnare sterse picatura si ramase cu ochii atintiti in gol, intrebandu-se retoric:
- Se va termina oare vrodata?

“Eu ca si superior al sau sunt mandru ca am avut onoarea sa lupt alaturi de el. Astazi intrega unitate Dracones sufera alaturi de Dumneavostra, caci nu a pierdut doar un soldat ci a pierdut un prieten, un membru al Familiei Dracones cum ii placea sa spuna chiar Maurits. Fiti mandri de fiul vostru si laudati-va cu numele lui, caci de azi este un erou, un martir al neamului.

Condoleante, Belzebut cel crunt”


In acest timp Dj_tieff impreuna cu djunioru ii pregateau uniforma de ceremonie si cosciugul pentru a arata impecabil.

Dj_tieff: S-a mai dus unul dintre noi!... Uite asa ne ducem unul cate unul....
djunioru: Da-ti peste gura, sa nu te pocnesc eu!
Dj_tieff: Ce ai ma, ti-e rau?
djunioru: Termina cu pesimismu asta, pana nu pun mana pe arma si te impusc!
Dj_tieff: Du-te dracu de tacanit! Ce ti-am facut? Sa nu zici ca esti supertitios.
djunioru: Ba sunt! De fiecare data cand plec la lupta imi i-au chilotii pe dos, sa imi poarte noroc.
Dj_tieff: Ha-ha-ha-ha! Esti tare frate! Eu am un talisman de la mama, pe care il port peste tot cu mine. Si scoase un lant de auru, gros ca pe degetu la un picior, de sub tricoul cachi.
djunioru: Promit ca daca mori am sa am eu grija de lantu tau! Ha-ha-ha-ha!
Dj_tieff: Eu voi avea grija de chiloti tai! Ha-ha-ha-ha
djunioru: Ce ar mai fi sa ma lasi in bujaverca goala?

A doua zi, in jurul orei 6 dimineata toti soldati erau aliniati de o partea si de alta a pistei in uniforma de parada. Undeva in capatul pistei astepta un avion venit special de la Bucuresti pentru a ridica trupul neinsufletit. La un moment dat, din una din salile de ceremonie este scos cosciugul lui Maurits. Era dus pe umar de 8 soldati numai unul si unul, imbracati in uniforme negre cu nasturi metalici bine lustruiti, cu chipiu alb pe cap, ce inaintau incet in pas de defilare. Ajunsi langa cala avionului, cosciugul metalic ce semana cu o cutie de transportat agheuri este asezat pe un suport improvizat pe durata ceremoniei religioase. Almeu, preotul unitatii, se apropie de cosciug cu un buchetel de busuioc in mana, din care ramases doar betele si cu o cadelnita paradita si inverzita de trecerea timpului, apucandu-se sa cante cu patos.

- Miluieste doamne pe robul tau Maurits si iarta-l pentru pacatele sale, atat cele de voie cat si cele fara de voieeeeeeee!!!!! Din cand in cand se potihnea semn ca emotia pusese stapanire inclusiv si pe el. Dupa vreo zece minute de cantat:
- In incheiere sa rostim toti Tata-l nostru!
- Tatal nostru
- Care esti in ceruri
- Sfinteasca-se numele Tau
-...

Undeva mai in departare ZbanGee, poetul unitatii se trezi vorbind cu voce tare:
- Tatal nostru
- In podu vostru,
- Din gura hodorogea
- Si din cur basini tragea!

Cativa soldati din jurul lui bufnira in ras. Generalul se indrepta incetisor catre el si ii sopti la ureche,

- Ai zece zile de arest!
- Sa fie primit! Si isi facu o cruce mare cat toate zilele.
- Si pentru asta vei fi degradat!
- Da, sa traiti, dar sa nu mi-o ....

Generalu scoase pitolul din toc intr-o fractiune de secunda si descarca tot incarcatorul, in directia lui. Toata lumea era incremetita si muta de uimire, asteptau sa il vada pe bietul poet pravalindu-se la pamant precum un sac de cartofi.

- A-a-ai noroc, a-a-astazi, nu nu mai moare nimeni!

Poetul mirosea de la o posta a alcool, pe semne ca bause toata noaptea de suparare si scrisese versuri.

- Da-data viitoare te-te impusc! Sa, sa nu zici ca nu ti-am spus. Apoi isi relua locul langa garda de onoare.

Odata terminata slujba ofiterul Caius Augustus insarcinat cu conducerea ceremonialului isi intra in rol:

- Pentru onor inainteeeeeeeeeeeeee, prezentati arm!
- Foc!
- Prezentati arm!
- Foc!
- Prezentati arm!
- Foc!

Apoi impatureste drapelul ce era asezat pe cosciug si il imaneaza impreuna cu obiectele personale ale defuctului si scrisoare de condoleante, escortei formata din Rhadoozooz, DoctorG si Systemkey. Odata terminat ceremonialul cosciul este urcat in avion si acesta decoleaza cu directia Bucuresti.

Dupa plecarea avionului Generalul Belzebut ordona aplicarea sanctiunilor pentru ZbanGee, apoi il chema la el pe Greemans.

- Greemans, eu de maine predau comanda unitatii.
- Dar,..??
- Ieri, cand voi erati in misiune a venit o scrisoare de la Comandamentul General, in care mi se comunica ca sunt trecut in rezerva.
- Dar, de ce?
- Pentru ca am cerut-o, pentru ca nu mai pot. Azi era cat pe aci sa il impusc pe ZbanGee! Gata, vremea mea s-a dus!
- Noul comandat esti tu! Iti urez succes! Acum dute de te odihneste, ca de maine nu vei mai avea timp.

Greemans iesi naucit de veste pe care tocmai o primise, nu stia daca sa se bucure sau sa planga. Toata viata isi dorise o cariera militara stralucita, iar acum cand portile ii erau deschise larg in fata, ezita. In mod normal astfel de avansari se faceu cu festivitati, cu surle si trambite, dar in cazul de fata era vorba de o unitate din prima linie a frontului, nimeni nu avea timp de astfel de prosti.

Dupa doua ore de zbor avionul aterizeaza si pretioasa incarcatura impreuna cu escorta sa este prelut de 2 masini cu directia Craiova.

Rhadoozooz: Tot ce sper este sa nu ma bufneasca plansu cand voi da scrisoarea maicasi.
DoctorG: Nici eu nu ma simt in largul meu si daca o fi sa plangem asta este, niste lacrimi n-a ucis pe nimeni.
Systemkey: Desi sunt cel mai nou in unitate si nu am avut timp sa il cunosc prea bine, trebuie sa recunosc ca imi va fi extrem de greu sa le inmanez obiectele personale, fara sa nu scap cel putin o lacrima.

In spatele masini lor erau trei masini care mergeau cu farurile aprinse.

Rhadoozooz: Ce o fi cu astia? A dat strecea in ei, ce nu ne depasesc?
Systemkey: Naiba stie!
DoctorG: Au inebunit cu totii!

Dupa inca 20 de km se formase in ruma lor o coloana de peste 20 de masini, si mai mici si mai mari, care mergeau toate in coloana cu farurile aprinse. Din cand in cand mai trece cate o masina din contrasens cu farurile aprinse, iar cate un sofer saluta ofitereste.

Rhadoozooz: Baieti, astia il escorteaza pe Maurits!
DoctorG: Nu se poate!

Ochii lui Systemkey se umezira instantaneu, scoase batista si se sterse la ochi. Intradevar coloana de masini ce se formase in spatele celor doua masini ale armatei ii insotea si il petrecea pe Maurits pe drumul spre casa. Era un moment atat de ravasitor, caci pana si soferul masini in care erau cei trei desi nu avea nici in clin nici n maneca cu defunctul, incepuse sa planga. Pana la destinatie nici unul nu mai putu scoate nici un cuvant.

La intrarea in satul natal era asteptat de o mica fanfara ce canta un mars funebru. Erau in jur de 40 de grade afara asa ca s-a trecut direct la procesiunea de inmormanre. Pe strazile pe unde trecea lumea iesea la poarta si il saluta ofitereste, apoi se alaturau in liniste cortegiului, care deja se intinsese pe mai bine de 50 de metri lungine. La cimitir era asteptat de preot si garda de oanoare, dar si de cativa veterani de prin partea locului si nu numai. Printre ei Smif primul maresal al eRomaniei iesea in evidenta prin opulenta sa. Langa el, Gray supranumit si Emineta Cenusie, statea usor aplecat de spate din cauza varstei. Flik era flancat de Noshadezs si Bula Ostrovick, toti trei militari de cariera, aflati in rezerva si fosti comandati ai Legiuni Dracones. Venisera cu totii sa ii aduca un ultim omagiu Ofiterului Maurits.


Dupa terminarea slujbei garda de onoare ii prezinta onorurile , apoi Rhadoozooz, DoctorG, Systemkey inmaneaza familiei, pe rand, scrisoarea, drapelul si obiectele personale impreuna cu condoleantele obisnuite. Mama lui Maurits cu lacrimi in ochi ii strange in brate si ii saruta parinteste pe fiecare spunandu-le:

- Sa aveti grija copii mami!

Odata terminat ceremonia si prezentate condoleantel familiei lumea incepuse sa se imprastie pe la casele lor o parte, iar alta parte se indreptare impreuna cu familia la Maurits acasa pentru praznicul bine cunoscut.

Soldateii nostri se scuza ca nu vor participa la praznic si iau directia centru satului, cu intentia de a se revedea cu garda veche amintita ceva mai sus. Vazusera acolo o dugheana ceva mai primenita (curata), De cum intrara inauntru ii si zari pe Smif, Gray, Flik, Noshadezs si Bula Ostrovick reuniti la o masa.

Rhadoozooz: Putem sa luam si noi loc?
Smif: Ce intrebare este asta dragilor?
B.O: Luati de sedeti!

Cei trei se asezara la masa

DoctorG: Ospatar! Da-ne cate o friptura de porc cu cartofi prajiti si salata de varza, iar de baut sa ne dai o Tuica de Pruna, cum numai la voi la Oltenia se face.
Smif: Fac io cinste!
Gray: Care mai este treaba prin unitate baieti?
Systemkey: Nu-i roza de loc. Nu mai avem munitie, armele sunt vechi si uzate, mancarea este de toata jena, nu cred ca mai rezistam mult.
Flik: Pe vremea mea,... nu existau astfel de lipsuri.
Noshadezs: Da, dar nici nu erau conditiile de acum.
B.O: Lasatil dracu de razboi macar pentru cateva ore.
Smif: Pe vremea mea...
Gray: Mai, terminati mai! Si asa mie dor de baieti, de campul de lupta, de mirosul prafului de pusca.
Smif: Io am afaceri domnu.....
Noshadezs: Am sa fac cerere sa ma incorporeze. Mie dor de zilele de alta data. Mai bine mor pe campul de bataie decat de batranete.
B.O: Maaaaaa, tie ti-e friza de batranete! He-he-he
Flik: Eu am cunoscut-o pe Roza, vrem sa ne casatorim, nu mai vreau sa aud de unitate militara.
Smif: Da, da, Roza Scleroza!! Muahahahahahaha

Dupa circa doua ore de palavrageala si troscanit prieteni nostrii se despartira. Mosnegii trasera la cineva in pensiune sa mai sporavoiasca la o saptica si un pahar de tuiculita, in timp ce soldateii nostri facura cale intoarsa, caci la ora 7 punct trebuiau sa fie prezenti in biroul Generalului, sa dea raportul.

A doua zi, ora 6 dimineata, in fata careului toata unitatea era insirata ata, pregatita pentru inspectie. Greemans impreuna cu Belzebut cel crunt stateau unul langa altul in fata lor.

Belzebut: Atentiuneeee!!!!! Cateva secunde de liniste
Belzebut: Incepand din acest moment noul comandat al uniitatii este Greemans! Eu am fost trecut in rezerva. Inspectia de azi va fi facuta de Greemans. Greemans ai onaorea!
Greemans: Drepti! De azi, Eu tai, Eu spanzur aici!


WhiteWarior: Am zambilit-o!




Va urma!


Ziar membru al Sferic Media Grup.