Dracones Saga - Aburii morti

Day 1,170, 11:05 • Published in Romania Romania • by belzebut cel crunt

Aici veti gasi si restul episoadelor in ordinea aparitiei lor: http://legiodracones.wordpress.com/saga-dracones/



Doua avioane supersonice trecura pe deasupra unitatii, cu un sunet asurzitor, iar la cateva secunde dupa intregul versant al muntelui se tranformase intr-un rug imens.

Valul de caldura provocat de bombele cu napalm aruncate de cele 2 avioane, matura unitatea precum o pala de vant in miez de vara. Chiar daca nu a fost nimerit in plin cuibul de viespii, ce borbarda unitatea cu de mai bine de 15 minute, avea soarta le era pecetluita. Nu aveau nici o sansa de scapare, flacarile devorau padurea impreuna cu tot ce adapostea ea. Nori intregi de fum se ridicau spre cer ca la un foc de tabara, iar din cand in cand cate o pasare, scapata din ghiarele flamande ale mortii, brazda vazdugul in cautarea salvarii.

Explozia bombelor ii prinsese pe Calutzu si compania la baza unui versant stancos, inalt de 15-20 de metri. Suflul exploziilor trecu pe deasupra lor facand brazii se aplece si se scuturare precum trestiile in vant. Cateva lighioane nefericite se zvarcoleau pe pamant la cativa metri mai incolo.

Un Soldat: Ce dracu fu si asta?
Caluztu: Astia-s aburii mortii, valul de caldura ridicat de bombele cu napalm. Daca nu era peretele asta acum eram mai ceva ca niste pui la rotisor. Si asta este dabea inceputul, in cateva minute aici va fi iadul pe pamant. Toata lumea sa dea jos echipamentul de lupta si in cea mai mare viteza sapati doua gropi suficient de adanci sa ingropam munitia si armamentu. Intuise bine, in scurt timp flacari feroce isi facura apritia in jurul lor amenintandui cu limbi de foc.

Caluztu: Lasatile dracu ca nu mai este timp. Astupati ce puteti astupa restul aruncatile cat mai departe posibil.
Calinovb: Care cum termina, se balaceste bine in baltoaca de acolo si ramane acolo pana la noi ordine. La baza versantului, ce le salvase viata mai devreme, se formase in urma ploii de pe timpul noptii o balta mare plina cu noroi.

Un alt doldat: La dracu, doar ce am curatat uniforma, o sa ne facem ca porcii!
Calinovb: Daca am zis sa fiti porci, fiti porci, daca nu vreti sa ajungeti ca ele! Si arata spre doua veverite, ce aveam blanita parlita pana la piele, ochii albiti si iesit din orbite, ce ranjeau a moarte.

Caluztu: Luati paturile si udatile dupa care punetile pe voi, apoi asesativa cat mai aproape unul de altul, la baza stacii, in mijlocul baltii. Nu va moscaiti ca va belesc, dupa ce se termina nebunia asta.

In mai putin de 2 minute intrega trupa executara ordinule si asteptau cu infrigurare asaltul flacarilor. Intre timp flacarile ii incercuise in totalitate si mistuiau orice forma de viata intalneua in cale. Ar fi putut sa fuga, sa lase tot si sa fuga cat ii tineu picioarele, dar ar fi fost in zadar, flacarile i-ar fi ajuns din urma. Terenul accidentat si vegetatia uscata din ultimile doua luni de vara torida era doau obstacole ce nu i-ar fi lasat sa ajunga la margine padurii in viata. Solutia gasita de Calinovb pentru a scapa cu viata din cuptorul ce se dezlatuise in jurul lor era singura ce le mai oferea o sansa.

Calinovb: Puneti-va mastile de gaze! Fumul este din ce in ce mai gros.

In jurul lor flacarile dansau mai ceva ca dracii in iad. Un brad ceva mai batran se pravali la pamant antrenand odata cu el cativa arbusi mai mici. In urma lor rotocoale de flacari si jar se ridicara catre cerul sangeriu dorint sa il cuprinda in valvataiea lor.

La un moment dat, de undeva de sus, un om in flacari se arunca in gol cu un strigat de groaza si cade la pricioarele lor. Unul dintre soldati da se se ridice spre ai sari in ajutor, dar Calutzu cu un pumn naprasnic il arunca la pamant.

Caluztu: Jos! Nu misca nimeni! Vi s-a urat cu binele! Abea daca il auzeau soldati din cauza vuietului produs de flacari si nici nu termina bine ca un soldat arunca patura de pe el si o rupse la fuga spre o deschizatura ce aparuse in zidul de flacari in fata lor, strigand cat il tineau plamanii. Alti doi se ridicara gata sa sara in ajutorul camaradului ce se pierduse cu firea, insa era prea atarziu, omul disparuse prin zidul de flacri. Acum nu se mai auzea decat vuietul focului si trosnetul copacilor ce se contorsionau sub dintii acestuia.

UN soldat: Crezi ca a scapat?
un alt sodlat: Sper!

De undeva de dupa zidul de foc se auzi un strigat prelung si o torta umana se ivi alergand cu toata viteza catre ei. Caluztu se ridica in picioare si trage: Poc, Poc, Poc!Toti il priveau inmarmuriti.

Caluztu: Ce va holbati la mine? Era ca si mort! Oamenii lasara privirea in jos, stiau ca avea dreptate, insa nu le venea a creda. Bietul copil, nici nu primise botezul focului, nu apucase sa participe la nici o lupta.

In acest timp, undeva in partea de nord a cazarmii, acolo unde se furisase Veek si Whitewarior (Albus) sa traga o pipa, Albus incerca sa acorde primul ajutor colegului sau si santinelei din turn.
Santinela: E grav?
Albus: Stai linistit, ai vazut drac mort si rata inecata? Dar el stia ca nu mai avea mult de trait. Omul avea burta sfartecarta si isi tinea maruntaie cu una din maini sa nu i se verse pe jos.
Santinela: Daca mor, sa imi iei verigheta si sa i-o trimiti sotiei!
Albus: Lasa ma, ca nu te las eu sa mori! Ii aduna mai bine matele, isi rupse camasa si-i facu o compresa omului. Tine bine aici! Ma duc pana la Veek, sa vad ce face si ma intorc! Sa nu pleci nicaieri, vine acum si sanitarul!

Omul zambi ca si cand ar fi gustat gluma lui White si dadu din cap in semn de aprobare, apoi white se indeparta in viteza sa vada cum se simte camaradul sau.
Albus: Veek tata, cum te simt? acesta statea in sezut, sprijinit de un perete, pe jumate darmat, si avea fata plina de sange. O schija ii iesea din ochi lasand in loc o gaura sangerie.
Veek: O sa raman chior! Zise acesta cu glas tare, apoi incepu sa tipe. O sa raman chior ba, chior! Futu-i cristosu mami lui de razboi!

Dupa un timp in care incercase sa il linisteasca in zadar pe Veek, White se intoarse la santinala. Avea acelasi zambet senin pe fata cu care il lasase, murise impacat si linistit.

…........................................................................................................................................

Cateva ore mai tarziu in timp ce Greemans primea ingrijiri de la o sora medicala un soldat se apropie de acesta saluta si zice:

Soldatul: Permiteti sa raportez!
Greemans: Hai zi !
Soldatul: In cursul zilei de ieri ofiterul de contraspionaj Octavian Maximus, aflat in misiune in China, a fost gasit impuscat in cap, in camera lui de hotel!

-- VA URMA --