Join the new world

Anul I, Numărul X (Ziua erepublik: MDCLXVIII)

Ca orice părinte care are grijă de primul lui născut, am purces cu doamna Imperator şi cu Imperatorul ăl mic, la doctora care trebuia să îi facă primul vaccin din viaţa lui. Intrăm în cabinet, şi doctora şi zice:
- Vai, dar ce scump e, Imperatorul! Vai, da’ ce simpatic! Dezbrăcaţi-l să-l consult un pic înainte de vaccin.
Mijloc de martie, oraş de munte cu iarnă lungă, dat jos: geaca de fâş, bluză de trening, ghetuţe, pantaloni de fâş, ştrampi. Copilul rămâne în pampers, doctora începe să-l consulte:
- Să ascultăm inima, zice doctora! Tic-tac, tic-tac. E în regulă! Să ascultăm plămânii.
- Sunt în regulă, zic.
- De unde ştiţi?
- Dacă l-aţi auzi când cere de mâncare, nici nu l-aţi mai consulta.
- Mda. Să-l ascultăm totuşi. După 10 secunde: e în regulă.
Se uită insitent la ochiul lui stâng care priveşte putin pieziş.
- Se uită puţin într-o parte! zice
- Am văzut şi noi, dar e greu să-l faci să se uite stânga-dreapta.
- Mda, o să vedem pe la nouă luni, să-l trimitem la un oftalmolog.
Pauză de scris în fişa copilului.
- E un pic cam alb aşa, copil născut în decembrie, nu tu soare să-l mângâie pe creştet, ar fi bine să îi daţi fier.
- Îi dăm, ce să facem? Dacă trebe, trebe.
Ne prescrie mama zmeilor în materie de fier pentru copii: Ferum Hausmann care i-o şi plăcut lu' ăl mic pentru că se lingea pe buze dupa ce picuram... picăturile.
- No bine, zicem noi în timp ce încercam să liniştim copilul după vaccin, atunci vă pupăm, ne mai vedem la şase luni la tura a doua de vaccin. Ieşim mândri nevoie mare că Imperatorul ăl mic era sănătos şi viguros.

La şase luni, vizita la doctoră. Consultat copil: inima, plămâni, testicule (ca la confirmarea papilor de odinioară decreteaza: „Sunt două şi sunt bine prinse!”, deci copilul are cu ce când i-o veni timpul), făcut vaccin, copil plâns, se uită doctora la el:
- Se uită un pic pieziş. Hmm!
- Ştim. Am mai vorbit de asta şi acum 3 luni. E mic, nu ţine să facă „uite, nu-i” cu oftalmologul.
- Da, aşa e. Mai aşteptăm
Se mai uită un pic la el. Pipăie sub bărbie:
- Parcă are un ganglion umflat, zice.
- E grav?
- Nu, mai aşteptăm, că e mic.
- Aşteptăm. Ce să facem?
- E un pic cam alb aşa, copil născut în decembrie, nu tu soare să-l mângâie pe creştet, ar fi bine să îi daţi fier.
- Iar?
- Iar, şi ne şi ordonă să începem diversificarea mâncării aşa că băgăm şi ficăţei în meniu, dar Ferum e de bază.

Intrăm noi pe site-uri de mămici şi aflăm că privirea piezişă e normală până la 9 luni, deci nu-i motiv de îngrijorare, dar mai aflăm şi că e posibil să mai aibă şi alte boli. No, asta e. Nu mai citim site-uri de mămici că astea se panichează toate şi devine copilu’ ipohondru prin simpatie.

Am sărit vizita de la 9 luni şi am ajuns la cea de un an, când trebuia şi vaccinat. Consultat copil: inima, plămâni, testicule (tot ca la confirmarea papilor de odinioară decretează acelaşi lucru: „Sunt două şi sunt bine prinse!”), făcut vaccin, copil plâns, se uită doctora la el:
- Se uită un pic pieziş. Hmm!
- Ştim. Am mai vorbit de asta şi acum 6 luni şi acum 9 luni, dar nu mai e aşa accentuat ca înainte. Se uită la d-na Imperator. Dar cred că te moşteneşte, că şi tu ai un pic de strabism. Dar nu-i grav.
Se mai uită un pic la el. Pipăie sub bărbie:
- Parcă are un ganglion umflat, zice.
- Aşa aţi zis şi acum juma de an. E grav?
- Nu, mai aşteptăm, vedem mai încolo ce se întamplă.
- Aşteptăm. Ce să facem?
- E un pic cam alb aşa, copil născut în decembrie, nu tu soare să-l mângâie pe creştet, ar fi bine să îi daţi fier.
- Iar?
- Iar.

Ajungem acasa, ne uitam la Imperatoru' ăl mic
- Măi, mie nu îmi pare a fi albicios sau palid, zic.
- Nici mie, zice d-na Imperator.
- Data viitoare îi zicem doctorei să-şi înlocuiască neoanele albe din cabinet.

Editor: Prim Imperator