Din cugetarile unui bebe fara viitor:Spaima de Dinozaur

Day 676, 11:15 • Published in Romania Romania • by Dobermanu

Sunt un bebe si ar trebui sa fiu mandru de conditia mea.Spun asta pentru ca in scurta mea viata am reusit sa prind cateva franturi din conversatia adultilor si se pare ca despre o explozie de/cu bebelusi se vorbeste cu respect.Cu dorinta.Cu patima.La fel cum in alta viata de a mea,in cea a viselor,se vorbeste despre castigarea la LOTO.


Pot spune ca am avut o copilarie fericita pana azi.Unii ar spune ca sunt un bebelus precoce,altii ca sunt mai destept ca ceilalti insa eu cred ca epitetele lor sunt conjuncturale.Fiindca ma consider normal-cred ca reprezint tipul bebeului normal.

E adevarat ca cei mai multi nou-nascuti mor infantili.O alta parte,destul de mare si ea,are nevoie de incubare in primele saptamani de viata😛aine si beberon,patut special luat cu imprumut,hranire cu lingurita si altele care mai de care.E adevarat ca si viata e dura si aspra cu bebelusii.

Eu insa ,intuitiv pe atunci ,am avut o crestere normala(nici acum nu sunt prea mare,insa tot am crescut ceva).Am ajutat comunitatea atat cat am putut,am primit recompense mici in schimb din care mi-am luat putin Robebi zilnic.De asemeni m-am antrenat si fizic asa cum am putut (tractiuni la bara carutului,ridicari a olitei,trasul de par etc.) si cum necum am ajuns la varsta primelor batai.Aici unde sunt,bataile se tin in gasca,ne batem toti odata cu membrii altei gasti-care pe care-cine ramane in picioare la urma castiga.Batranii tribului ne-au spus ca e vital sa ne batem cat mai mult si cat mai des ca sa ne acceleram cresterea.Si indemanarea in lupte.


In prima zi am dat o data cu ciomagul intr-un dusman insa mi-am luat-o inapoi asa de urat ca am stat in spital 24 ore.A doua zi a mers mai bine,am invartit ciomagul mai bine si am nenorocit mai multi pana am fost doborat.Apoi de a treia zi mi-am facut prastie si,crezi nu crezi,am pocnit 5 in scafarlie pana m-au pus jos.A 4-a...ei,aici e aici.A patra zi n-a mai fost nimic.N-am zis nimic-am continuat munca,am liftat olitza cu mai multa obida,mi-am ingurgitat Robebiul(cu orez de data asta,ca am mai crescut) si gata.


Apoi a venit si a 5-a zi.Ziua in care am cunoscut pentru prima data frica.Spaima.Si nu orice frica,ca inainte de a ma avanta peste aia din gasca cea rea.Ci o spaima nemaintalnita,o spaima groaznica😒paima de viitor.Fiinca in a 5a mea zi de la inceputul luptelor l-am intalnit.Era mare,de o culoare verde murdar,cu colti si gingii uriase,cu muschi verzi crescuti pe ochii cruzi de carnivor rapace,si se pregatea sa muste din mine..Si aducea totusi a om,asta m-a speriat.Era Dinozaurul.


Nu mai intalnisem niciodata un Dinozaur.Si nici nu ma asteptam sa intalnesc unul .Participam la o discutie in Poiana Sfatului.Se vorbea despre nevoia de a gasi o gasca cu care sa ne batem,fie ele chiar ciomageli amicale.Fiind micut si necunoscut inca,nu indrazneam sa tin cuvantari ci doar sa iau notite si sa pun intrebari din cand in cand.Ca un micut.Si atunci l-am intalnit.


Pacifistul As si Razboinicul OM discutau aprins cand am indraznit sa ma plang de lipsa unei ciomageli care sa ma ajute sa cresc,sa-mi vindec psoriazisul asta care m-a cuprins de cand nu lupt(numai luptatorii au acces la spital)cand l-am auzit.Radea.Nu facea nimic altceva-doar radea.Radea de putinele mele lupte si de faptul ca am curaj sa vorbesc.Am incercat sa-i spun ca as fi avut de doua ori mai multe lupte daca as fi avut ocazia sa lupt in ultimele zile,ca nu am bani sa plec sa lupt intr-un trib vecin si ca boala ma va rapune daca nu lupt.Insa el radea..si fiecare hohot musca din mine.

Spre surprinderea mea,cativa adulti au sarit in ajutorul meu.Pacifistul As m-a sfatuit sa ma mut in alt trib si mi-a platit drumul,unu Becks mi-a dat niste alifii sa ajute boala mea iar un altul,Alecs parca,mi-a dat doua arme din alea de adulti.Doar Dinozaurul continua sa rada...

Am fugit la unul din batranii satului si i-am povestit toata tarasenia.L-am rugat sa ma ajute.Batranul a stat pe ganduri un timp.Apoi a ras si el.

-Nu te pot ajuta,tinere.Dinozaurii ne conduc pentru simplul fapt ca sunt mai batrani.Mai batrani si ca mine.Si tu vei ajunge intr-o zi dinozaur,cu totii ajungem.Ei ne conduc sau ne distrug,sau le fac pe amandoua odata.Cum il chema pe Dinozaurul tau?

-Silviu doi patru,tata,silviu doi patru.Asa mi-au zis ca il cheama.

-Ei bine,el nu conduce momentan,dar a condus si el.Insa ca toti Dinozaurii,nici lui nu ii pasa.Lor nu le pasa.Le e indiferent de bebeii ca tine sau de adultii ca mine.Ei te ajuta doar in masura in care le e de folos sa o faca.Daca tu vrei sa cresti si ai nevoie de o ciomageala de exemplu,si lor nu le convine,te vor face zevzec ,printre altele,fiindca vrei sa cresti.Crede-ma.Ei nu au argumente si nici nu se obosesc sa creeze aparenta lor-fiindca lor nu le pasa.

-Tata,nu e nici o sansa aunci?Voi ramane pentru totdeauna un bebe de care vor rade Dinozaurii?Ajuta-ma,tata,ajuta-ma .

-Fiule,nu sta in puterea mea sau a unei persoane sa te ajut.Sa va ajutati.Vezi tu,doar multi ca tine pot schimba putinii dinozauri.Poti sa folosesti o parte din aurul pe care il ai sa te faci auzit in Poiana Sfatului insa nu cred ca te va ajuta.Cel mai bine pleci.Departe de Dinozaurii care rad fiindca esti mic deoarece nu te lasa ei sa cresti.Sa stii ca am auzit de triburi mai bune.Departe de aici,intr-adevar,insa ele exista.

-Multumesc tata.


Azi sunt departe de locul copilariei mele,am crescut mare intr-un mod armonios,am ajuns respectat in Poiana si sunt un luptator de frunte.Doar rareori imi mai amintesc de locurile copilariei mele,ca de un vis urat.Am intalnit pe cineva recent,si am aflat ca nimic nu s-a schimbat.Aceiasi Dinozauri care nu te lasa sa cresti ca sa aiba de ce rade.

Uneori ma intreb daca exista vreo modalitate de a lupta cu Dinozaurii.Sau de a-i schimba.Eu nu am aflat-o.Insa nu inseamna neaparat ca ea nu exista.