Despre hazul ce ne lega cândva

Day 872, 01:39 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Danaos

Un cinstit boier, cugetând la nemurirea sufletului şi la nişte prostioare, mai mult sau mai puţin vinovate, pe care am binevoit eu a le scrie, făcea ieri o remarcă, ce mi s-a părut foarte pertinentă, în legătură cu hazul (dumnealui îl numea „fun” acolo) pe care ar trebui să-l avem încă. Mărturisesc că, imediat după ce am citit, am stat o bună bucată de vreme pe gânduri, fără să mă pot decide în ce direcţie să o apuc, pentru că mă gaseam deodată în faţa unei alte dileme, cel puţin la fel de mare ca şi celelalte, dacă nu chiar şi mai mare. Apoi, pentru că timpul era înaintat şi de obicei nu prea are răbdare, m-am decis să las totul pe a doua zi, când lucrurile aveau să se lămurească, în cel mai rău, caz de la sine, şi să iau o gură de aer.

Pe drum mi-am amintit însă de Iunion, unde hazul era mereu la el acasă, şi n-am putut să-mi înfrâng pornirea de a face un ocol prin târg. Oamenii mişunau şi acum ca şi altădată, fiecare cu treburile lui - unii veseli, alţii mai puţin veseli -, însă nu ştiu de ce mie mi s-a părut că ceea ce le lipsea cu adevărat era un loc unde să se oprească, aşa cum fusese un timp Iunionul. Numai că pe locul Iunionului era acum construit altceva mai folositor, iar vis-a-vis, unde la un moment dat rezida Crâşma Lăutarilor Trişti, nu se mai vedeau decât nişte ruine. Propietarul, celebrul boier, plecase de ceva vreme în America.

Ei bine, nu ştiu cum vă simţiţi dumneavoastră când nu aveţi ce face, însă eu, de obicei dacă ajung în astfel de situaţii, îmi iau inima în dinţi şi mă apuc să spun lucrurilor pe nume. Adică, hazul, dragii mei, este atunci când îţi vine cheful de râs, fie că ai sau nu motiv. Însă, cu cât motivaţia este mai mare, cu atât şi râsul este mai puternic, nu-i aşa?

În fine, ce fac eu acum este, desigur, haz de necaz, şi unora li se poate părea patetic, dacă nu chiar trist. Nu spun că nu au dreptate, fiecare vede lucrurile în felul lui. Eu le vad de pildă într-unul mai puţin plăcut, şi dacă mă întrebaţi de ce nu pun mâna să schimb ceea ce nu îmi place, o să vă răspund că am făcut deja nişte paşi în această direcţie...

Rămâne totuşi dilema boierului: ce este „fun-ul”?