De ce, Krontzo? [concurs direct x]

Day 1,711, 20:26 • Published in Romania Romania • by Krontzo
Motto:
"Whatever is dreamed on this night, will come to pass."
William Shakespeare, from 'A Mid-Summernight's Dream'

ambient: http://www.youtube.com/watch?v=tMpGdG27K9o


De ce, Krontzo?

Pentru că… distanța dintre oameni nu se măsoara linear.
Nu depărtarea fizică înstrăinează două suflete, ci gândurile și toate câte se rostesc ori … nu se rostesc…
Nu distanța separă inimile, ci indiferența, un anumit tip de tăcere…
(se mai întâmplă ca, în locul cuvintelor, în pauzele mute ale unui dialog, să vorbească… inima)

Cuvântul apropie… cuvântul alină… poate avea puteri tămăduitoare… fie el șoptit, ascultat, tastat într-o fereastra de chat, păstrat într-o căsuța de e-mail, citit într-un articol care rezonează cu noi…

Avem nevoie de comunicare… asta ne pune în legătură unii cu alții… ne face vii…
Deși, în adâncurile mele, știu că totul e legat de relația mea cu mine. Am înțeles deja că este important să accept ceea ce apare în mine… indiferent cât de bulversant ar părea…
să caut mesajul, să văd ce vrea să-mi spună și să nu mă grăbesc să resping.

Da… Avem nevoie de comunicare…

Dar este nevoie întotdeauna de cuvinte rostite, scrise, citite, de alte limbaje explicite… pentru a relaționa?
Oare ai putea aduce mai aproape (… până la a o materializa) ... cu gândul … o persoana cu care vrei să fii?
Chiar dacă acea persoană e… „doar un pixel”?

Inspiri … și aduci în tine toată iubirea existentă în exteriorul tău…
Inspiri… și aduci lângă tine persoana dorită…
Îți imaginezi că-i șoptești în taină toate câte te frământă… și… descoperi în tine adevăruri … nebănuite ori doar… nerostite.

Expiri apoi… și eliberezi toată iubirea ta către întreaga lume…
către un om anume…

Va aduce asta vreo schimbare a trăirilor tale? te va liniști?
te va împăca asta cu ideea depărtării … a absenței… a singurătății?
Ori va reuși să te aducă în acel punct ‚zero’ … in care spațiul dispare… timpul dispare… te contopești energetic… imaterial… cu omul iubit
și… nu-ți mai trebuie nimic?

*
(aici se încheie răspunsul lui Krontzo…
Și urmează un text celebru … în aceeași paradigmă)
*

Pablo Neruda – Sonet XVII

„Nu te iubesc ca și cum ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o săgeată de garoafe pe care focul o trimite.
Te iubesc cu certitudinea că lucrurile întunecate sunt menite
între umbră și suflet, în secret să fie iubite.

Te iubesc ca planta care nu înflorește niciodată
dar păstrează în ea lumina florilor ascunse.
Mulțumesc iubirii tale, solid și cert parfum
răsărit din pământ și trăind în întuneric, în trupul meu.

Te iubesc fără să știu cum sau când, sau de unde
Te iubesc în mod direct, fără complexe sau mândrie;
Așa că te iubesc pentru că nu știu altă cale

Decât aceasta: unde eu nu exist, nici tu…
atât de apropiați, încât mâna ta pe pieptul meu este mâna mea,
atât de apropiați, încât ochii tăi se închid ca și cum eu aș adormi.”


[articol pentru concursul lansat de direct x:
http://www.erepublik.com/en/article/de-ce-concurs--2085640/1/20]