Contra-lins

Day 527, 03:45 • Published in Romania Romania • by newcx7

Tulburat de un articol (http://www.erepublik.com/en/article/linge-ma-tu-ca-te-ling-si-eu--789230/1/20), mi-am cautat pe sub birou creionul si, dupa ce i-am ros temeinic capatul neascutit, am constatat ca in tacerea presei se aude totusi, un zgomot nedefinit.

Era un clipocit, constant ca frecventa, ce-si pastra tonalitatea indiferent de emitent.

Sa aiba oare Omae dreptate?

Sa ne fi furat razboiul apetitul pentru politica si – implicit – placerea de a combate in scris adversarul?

Si daca e asa, atunci cine linge mai bine?

Linsul independentului e unul aspru: desi nu critica, se simte totusi in el frustrarea si lipsa unei directii ferme. Independentul nu linge constant; el nu linge nici din obligatie; linge numai pentru ca daca nu ar face-o, atunci chiar ca s-ar plictisi de moarte. Spiritual, linsul ii ofera o satisfactie mult superioara unui “fight”. Razboinicii si eroii se intalnesc la tot pasul, atata timp cat razboiul ii produce pe banda rulanta, deci de ce ar mai lupta independentul? Nu mai poti fi mercenar in ziua de azi. Ca sa lupti, trebuie sa ai in spate structura supradimensionata a unui corp militar: mancare moca, arme la fel, wellness la discretie, bilete cand e cazul. Adica avantajele unui mecanism bine pus la punct, orientat catre producerea de generali pe banda rulanta si care numara succesul in puncte de damage. Razboiul nu mai poate fi dus de unul singur, iar frumusetea unei lupte PvP a fost inlocuita de Zdul Plangerii, de care soldatul roman isi freaca hainele si apoi arata celorlalti urmele de creta ramase pe uniforma. E primul pas pe care independentul trebuie sa-l faca si, o data cu el, renunta la o mare parte din ceea ce-l facea sa fie independent. Poate de aceea linsul sau e unul cu iz cazon.

Linsul oferit de membrul de partid e unul ferm. Se simte in textura limbii forta partidului, oricare ar fi acela. Totodata, acesta este si un lins care nu cunoaste cale de mijloc: ori e bun, ori e rau, in functie de orientarea politica si de destinatar. Desi, in virtutea “uniunii nationale” si a “consensului” pe care le traim in momentul de fata, linsul de partid e mai degraba unul cu profund caracter patriotic.

Linsul poate fi oferit fie individual, fie unei mase de jucatori. Daca ai un frate care poate fi guvernator al BNR, atunci intinzi limba catre cel ce poate numi in aceasta functie. Dimpotriva, daca vrei sa iesi congressman, treaba se complica putin: ai de lins o intreaga regiune, sau mai bine zis cetatenii ce-si fac veacul pe acolo.

Exista lins si lins, nu toate sunt la fel: intalnim lins de multumire (cand vrei sa afle lumea ca mult apreciezi un serviciu facut de altcineva), lins de incurajare (in semn de sustinere muta a altuia), lins amical (de genul, “hey, buddy, wassup?”), lins dispretuitor, lins...

Se pare ca Omae chiar are dreptate.

Poate ca doar sfarsitul razboiului ne va face sa bagam limba in gura si sa revenim la ceea ce dadea savoare jocului.