Join the new world

Acest articol este tradus, cu acordul autorului montaigne. Chiar dacă este cetățean al eUngariei, nu văd de ce nu am putea împărtăși aceleași valori morale!

Aceasta este povestea adevărată a unei clone care a început să vorbească și să meargă! Exact ca în basme!

Ziua 1

Cu toții ne naștem și apărem în lumea asta prea devreme. Mama mea m-a avortat... De fapt ne-a avortat pe toți odată. Mama nu m-a iubit, nu m-a alăptat, nu m-a schimbat, nu m-a legănat, nu a vorbit cu mine. Dacă mă gândesc bine nici nu știu cine este, pentru că m-a șters din lista de prieteni. Probabil am fost doar „rezultatul” nedorit a unei întâlniri „fierbiniți” dintr-o discotecă. Habar n-am!

Dar am noroc că am un Tătic. Eram așa de fericit că îl aveam. Tăticu' meu e tare priceput în computere și face conturi false de e-mail 12 ore pe zi. El a fost cel care mi-a creat și contul meu și toate datele mele personale E un om tare bun! Cred...

Spre deosebire de ceilalți 99 de frați ai mei, care nu scoteau nici un sunet, eu am început să merg și să explorez lumea din jurul meu.



Am văzut mulți copii din toată lumea cum creșteau, se dezvoltau.



Cum începeau să muncească sub privirile mândre ale camarazilor și colegilor lor.



L-am întrebat pe Tăticu' de ce nu pot avea și eu o tastatură, de ce nu pot să muncesc și eu ca ceilalți copii din lumea asta. S-a enervat brusc și mi-a răspuns:

- Ia te uită! O clonă vorbitoare!!! N-am mai văzut așa ceva niciodată!

Apoi mi-a spus că nu trebuia să lucrez pentru că îmi scade sănătatea și am nevoie de ea pentru a mă deplasa și lupta. Și mi-a mai spus că scade dacă lucrez, așa că mai bine să stau degeaba, dar să stau în compania lui pentru că are nevoie exact de 10 angajați, și asta îi oferă un nivel maxim de productivitate. Tăticul mi-a mai spus că dacă stau degeaba mai mult, îi aduc lui mai mulți bani.

- Dar cum o să câștig experientă dacă nu lucrez?

Mai târziu mi-a explicat că nu are rost să fac experiență, să mă antrenez și să lucrez, pentru că oricum o să mor peste câteva zile sau poate peste câteva ore, depinde de Admin.



L-am întrebat ce este acela un „Admin” și mi-a răspuns: „ o să vezi tu...” Eu știu doar una.... nu vreau să mor. Însă el m-a trimis pe câmpul de luptă.



Mi-a spus că trebuie să eliberez Budapesta de unguri. Nu știu unde și ce este Budapesta și de ce trebuie eliberată, dar am fost foarte fericit că, în sfârșit, fac și eu ceva.

Tata mi-a spus că deocamdată pot da doar 3 puncte de damage. Așa că am dat de 6 ori. M-am rănit tare și a trebuit să găsesc drumul către spital. Singur. El, pur și simplu m-a uitat pe câmpul de luptă, dar trebuia să aibe grijă și de ceilalți 99 de frați ai mei.

L-am întrebat pe Tăticu' de ce sunt atât de mulți copii care luptă: Dar, nu mi-a răspuns. L-am întrebat de ce nu pot să lupt și eu măcar cu o armă Q1, în timp ce el dădea la greu cu Q5. Dar, nu mi-a răspuns...
L-am mai întrebat de ce nu pot să am și eu un avatar (de fapt, nici unul din cei 99 de frați ai mei nu aveau), dar mi-a spus că a terminat stocul de imagini pentru avatare de două săptămâni și că e prea mare bătaie de cap să le caute pe Google, să le descarce, să le salveze și să le încarce din nou și că nu are rost să se obosească pentru ultimele două zile din viața mea.

- Tăticule... dar, dacă trebuie să mor... te rog... măcar în amintirea mea, să-mi încarci un avatar.


Ziua 2

Tăticu' nu mi-a dat nimic de mâncare astăzi. Mi-a spus că e mult prea scumpă.
Nu am putut să mă antrenez azi. Tăticu' era foarte nervos și țipa ceva despre „captcha”.
Ce-o fi „captcha”?
Tăticu' m-a trimis din nou să eliberez Budapesta de unguri. Iar am fost rănit și m-a durut tare. Nu i-a păsat, dar am găsit singur spitalul. Tăticule, nu mă simt de loc bine....

L-am întrebat pe Tăticu' ce înseamnă „viață”... Mi-a spus că e perioada dintre 0 și 36 de puncte de experiență. Cred că glumea. Adică, el are 4444 puncte de experiență, care este cu mult mai mult decât 36...

Ziua 3

Tăticu' mi-a spus că a venit timpul. M-a trimis la Budapesta. DIN NOU. Oare de ce ungurii ăștia nu vor să fie eliberați? Am luptat din răsputeri, așa cum mi-a spus Tăticu' să fac. Dar, măcar l-am văzut zâmbind... Mi-a spus: Poznașule, mi-a adus 10 Gold astăzi. Mai am nevoie de tine poate încă o zi, pentru alegeri. Și cu 5 Gold a cumpărat 1 PKR de pe piața monetară. Și era fericit. Nu am înțeles de ce. 5 Gold valorează mult mai mult decât 1 PKR, dar era totuși foarte fericit.

În sfârșit am un avatar. E cu ceva despre „Votați pentru” cineva. Și avea doar 2 culori pe fundal. Dar, în sfârșit, era ceva colorat, no doar gri-ul ăla plictisitor, așa că de data asta nu a mai trebuit să lupt gol.

Mâine o să-l întreb pe Tăticu' cum pot să-mi fac un ziar? Am văzut că Tăticu' meu este Cetățean onorific, are multe, multe medalii. Și eu vreau să fiu Cetățean onorific, ca Tăticu'!
Și... cum să fac să am un avatar cum vreau eu?
Și... de ce mi-a luat toți banii și... cum să fac să am banii mei? Eu o să am vre-odată o căsuță măcar Q1? Și... de ce nu am voie să lucrez? Tăticule, eu o să pot să candidez vre-odată la Președinție?

Ziua 4

Astăzi Tăticu' era... mort... cu o dungă roșie sub numele lui. Toți frații și surorile mele erau tot... moarte... Persoana care mi-a ucis toată familia mi-a zâmbit și mi-a pus:

- Ia te uită! O clonă vorbitoare!!! N-am mai văzut așa ceva niciodată!



Mi-a dorit mult noroc. Ce-o să se întâmple cu mine acum?

Dragi cetățeni din eRepublik, vă rog: Nu mai trișați! Stop cheating!
Încetați să mai creați și să omorâți e-copii!
Când veți avea voi copii, veți recunoaște în fața lor că ați trișat?


Vă propun să citiți și să votați și articolul scris de „amicul” nostru american Buck Roger.

P.S. Anunț oficial că ignor și voi ignora orice declarație sau luare de poziție (mai mult sau mai puțin închipuită) care mi se va părea lipsită de civilitate și voi alege pe cele la care să răspund... 😃
http://somokon.com/erep/hitcounter.png">