Join the new world

Prima variantă e îmbrățișată de majoritatea oamenilor. Este un scenariu confortabil. O entitate atotputernică a creat universul, după aceea și-a concentrat impulsul creator asupra unei anumite planete. Pământul. Aici creația a fost mai complexă, pentru că și-a dorit să aibă niște mici ființe (oamenii) care să fie conștiente de puterea lui absolută. Aceste ființe sunt ușor manipulabile, pentru că sunt muritoare, dar au din naștere întipărită în gene dorința de imortalitate. În tinerețe oamenii au tendința să creadă că sunt nemuritori. Dar această iluzie se spulberă repede. Se naște un conflict interior care poate dezechilibra și cele mai tari caractere. Aici intervine alternativa oferită de mit.

Mit = povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari; poveste; legendă; basm.

Acest mit devine singurul model de accedere la nemurire. Nu trebuie plătit un preț prea mare să faci parte dintre cei aleși. Trebuie pur și simplu să crezi în el. Pare foarte puțin în comparație cu ce ți se oferă: veșnicia. Mulți dintre noi observă dezechilibrul major între ce ți se cere și ce ți se oferă. Apare îndoiala. Nu poate fi adevărat. Dar dacă este? Nu e mai bine să nu ratez oportunitatea. În definitiv ce am de pierdut. Aici apare o altă problemă. Aș putea să mă afișez ca un mare credincios, dar făcând asta doar pentru a fi printre candidații la nemurire. Îmi dau seama că dacă mitul e real, oportunismul meu o să fie simplu de descoperit de judecătorul suprem. Trebuie să crezi cu toată ființa în mit. Dar mintea ta pune mereu întrebări, se îndoiește, meditează. Nu te ajută deloc să fii un candidat cu șanse la miza supremă.

https://www.youtube.com/watch?v=923jxZY2NPI#t=201