Join the new world

Articolul ăsta e un pic diferit de ce am încercat până acum, inițial era pentru un concurs dar dacă nu am avut un uichend sau două să-l termin ...
Fiind un experiment, aștept părerea voastră dacă să continui sau nu.

Începuse să se facă frig și nu era numai din cauza nopții. Era pe cale să primească răspunsul la întrebarea la care o mulțime de filozofi și preoți se străduiseră în zadar să o deslușească, ce este după moarte. Din păcate va afla asta la prima mână se gândi Ion uitându-se la sângele care i se prelingea ușor pe piept. În mâna însângerată bătea un ceas vechi atârnat de un lănțișor aurit, iar inima lui încerca din ce în ce mai greu să-i urmeze ritmul. Dacă ar reuși să-l întoarcă și să dea timpul înapoi ....
....
Venea momentul când va dansa cu Doamna. Va fi dansul vieții și al morții, al nașterii și bucuriei dar și al deznădejdii și luptei fără sfârșit. Ploaia i se prelingea printre sprâncene, pârâiașele de stropi reci șiroiau amorțindu-i buzele prelingându-se pe piept unde un cuțit îi stătea înfipt în dreptul inimii. Prăsele cuțitului erau făcute din lemn de fag gălbui, rotunjite și uzate, care se prindeau de lama de fier subțire dar dură făcută cum numai un gabor putea să o facă. Ironic că urma să moară tocmai din cauza cuțitului său. Ploaia încetini precum și inima lui. Picăturile cădeau acum într-un ritm monoton precum timpul, iar Laioș începu să-și aducă aminte.

....Tic tac, tic tac .....
Atârnat cu capul în jos primi o palmă zdravănă peste fund de la o asistentă corpolentă a cărei siluetă se apropia de perfecțiune, adică de o sferă. Surprins de durerea simțită în urma acestei lovituri neprovocate urlă și trase prima gură de aer cel care în curând avea să fie numit cu multă originalitate Ion. Apoi a fost luat în brațe și pus alături de mama lui care plângea de bucurie. Ce ființă sadică e asta care se bucură de durerea mea își spuse Ion și în semn de dezaprobare făcu pipi pe el.

.... pic, pic, pic ...
Stătea pe iarbă în parc și se uita la copilul mic blond cu doar puțin mai mic decât el care pășea nesigur și bombănea ceva. Oamenii zâmbeau la mișcările lui stângace și-l lăudau părinților „Uite îngerașul ce bine merge și vorbește întruna, să vă crească mare și să vă bucurați de el”. Evident că nimeni nu se uita la Laioș un țigan micuț și nimeni nu-l lăudase când la aceeași vârstă cu „îngerașul blond” alerga nestingherit după pisici și putea să înjure fluent și coerent minute în șir fără să se repete. Puișorul blond se împiedică și se uita în jur după ajutor dar părinții lui erau angajați într-o discuție despre importanța bunei educații și destrămarea valorilor de altădată. Laioș se duse să-l ajute pe copil, dar acesta tocmai dându-și seama că este băgat în seama și poate să da vina pe altcineva începu să plângă. Părinții „îngerașului” îl văd pe Laioș stau o clipă să deducă ce s-a întâmplat, iar în momentul în care-i lovi răspunsul evident încep să strige „Pune-ți mână pe țiganul ăla, l-a lovit pe copil și a încercat să-i fure jucăria”. Laioș știa că nu avea sens să încerce să explice că nu-l interesa jucăria în formă de broscuță că se putea juca când vrea cu broaște adevărate, că un țigan gabor nu fură și că e diferit de un țigan obișnuit și că dacă ar fi furat bunica i-ar fi dat o mamă de bună educație cu vătraiul de ți se făcea milă să te uiți la vătrai după aia. Așa că începu să fugă și să se facă pierdut în marea de oameni.

Ca să fugi bine, trebuie să fii conștient de ce fugi, fuga de bătaie e un motiv convingător, de asemenea alergarea după o fată drăguță deși fiecare implică strategii diferite. Regula simplă e să nu te uiți în spate, nu face decât să te încetinească și nu te ajută cu nimic dacă urmăritorul e în spate la 10 metri sau un metru dacă tu te împiedici. Dacă ești urmărit trebuie să alergi dezordonat, pe calea minimei rezistențe chiar dacă fuga seamăna cu a unei mâțe nebune fugărite de 3 maidanezi cu ochii injectați și bale curgând dar blajini după cum spune băbuța de la parter care le dă de mâncare. Fuga după o fată implică mai puțină viteza și mai mult stil, important este să arăți țanțoș și demn când ea se uită în spate deși ești năucit de la creanga în care ai intrat cu capul ca prostul. Dacă totul e corect, ea va încetini și se va lăsa prinsă, dacă nu se uită și nu încetinește nu contează dacă o prinzi sau nu, răspunsul va fi NU!

Laioș era bun la ambele stiluri și în curând se pierdu în mulțime în timp ce ceilalți începuseră să discute ce trebuie făcut cu problema țiganilor.

..... Tic tac, tic tac ....

Primii ani de viață au decurs normal pentru Ion, primii pași, primul dinte căzut, prima pisică schingiuită și nenumăratele muște fără aripi. Apoi părinții au început să vorbească din ce în ce mai tare despre „nu mai suport”, „dar tu nu faci nimic în timp ce eu mă ocup de toate”, „eu aduc bani acasă și nici măcar o mâncare nu pot mânca”. La un moment dat tata a plecat în altă țară să aducă mai mulți bani iar Ion se gândi că asta era un lucru bun căci din câte înțelesese el asta era cauza certurilor. Dar mama lui plângea din ce în ce mai mult până a cunoscut un nene cu o mașină frumoasă și s-a dus să stea la el. El a rămas cu bunica și încerca să învețe bine la școală căci i se părea că era vina lui că fusese obraznic și dacă va învăța mai bine totul va fi ca înainte. Dar când a murit bunica niște oameni au venit și l-au dus la orfelinat. Acolo a aflat că spusele celor adulților ca „zici că e o fetiță de cuminte ce e”, „ce ascultător e ca un îngeraș” nu sunt calități în fața băieților mai mari, iar bătăile primite nu au făcut decât să-l încurajeze să scape de acolo. Acum că fugise în sfârșit stătea pe marginea canalului și asculta broaștele care făceau ce știau ele mai bine, orăcăiau. Viața nu devenise mai bună dar se schimbase.

.... Pic, pic, pic .....

Împletea coșuri cu bunica lui, și deși ura împletitul paielor care cereau o atenție și dexteritate monotonă, lui Laioș îi plăcea să asculte din poveștile bunicii. De la ea află de Doamna care a dat naștere pământului și vieții și că ceilalți care cred într-un Domn sunt niște proști căci dacă ei ar fi avut dreptate toți am fi maro.
Numai femeile pot da naștere vieții, bărbații nu pot produce decât niște forme maro de dimensiuni și forme diferite în funcție de ce au mâncat și băut în ajun. Deși singurul bărbat care a născut vreodată era Arnold Schwarzenegger într-un film de credibilitate incertă, nu împiedica o anumita categorie de masculi să experimenteze tot timpul, majoritatea voluntar, iar alții involuntar în timp ce scăpau săpunul pe jos la duș.

Tot de la ea a învățat că ce este de la brâu în sus este pur iar ce este de la brâu în jos este impur. De asta țiganii preferă WC-urile în curte și să nu treacă unul pe deasupra altuia. Deși din partea impură a femeilor se dădea nașterii vieții se pare că partea asta era mai impură decât alte impurități. Lui Laioș nu îi păsa prea mult de lucrurile astea cât timpul trecea și avenea iar timpul să se întâlnească cu Renata.

....
Am citit doar despre țiganii gabori iar restul e acoperit de imaginație